Îngerii nu ne-au vrut în rai (Andrei Radu Fan)

Capitolul IX

"Merg în camera mea și fac un duș, apoi îmi aleg hainele pentru această seară. "

Perspectiva lui Amy.

Merg în camera mea și mă uit în dulap, realizez că nu știu cum ar trebui să mă îmbrac în club, eu nu merg de obicei în cluburi. Nu găsesc nimic care să mi se pară potrivit. Așa că ies din cameră ușor agitată și merg să bat la ușa lui Andrei. Îmi răspunde cu un "da" din spatele ușii și intru încet.
- S-a întâmplat ceva? Mă întreabă privind spre mine. Avea în mână un tricou negru, cu ceva scris pe el și în pat aruncată o pereche de blugi, tot negri, tăiați.
- Nu știu cu ce să mă îmbrac.... Spun rușinat și las privirea în pământ.
Andrei își aruncă tricoul în pat și vine spre mine. Îmi pune o mână pe umăr și cu două degete de la cealaltă îmi ridică privirea forțând-mă să îl privesc în ochi.
- Te ajut eu. Spune și îmi face semn să mergem la mine în cameră. Îmi deschide ușa de la dulap și se apuce să studieze lucrurile care sunt înăuntru, scoate o pereche de pantaloni negri, destul de scurți și mulați și îi aruncă pe pat.
- Mă întorc imediat. Spune și iese pe ușă.
Se întoarce destul de rapid ținând în mână un tricou. Ia și pantalonii de pe pat și mi le arată, ce zici de astea? Mi-a adus un tricou bleu, simplu care e destul de lung.
-Mersi. Spun și îi zâmbesc rușinată.
Iese din cameră și mă lasă să mă îmbrac. Tricoul îmi vine puțin peste locul unde se termină pantalonii, pare că sunt într-o rochiță foarte scurtă, însă dacă ridic mâinile se văd pantalonii și nu lasă altceva la vedere. E și o ținută foarte lejeră. Încă se mai văd de azi dimineață urme ale machiajului, dar aleg să mă demachez și să îl refac. Rimel, puțin corector, iluminator, de data aceasta îmi pun și niște fard pe sprâncene pentru a le da o formă mult mai definită și în final mă decid să îmi fac o codiță de tuș, ceva simplu dar de efect. Îmi pun la gât un lănțișor fin din argint și îmi aranjez puțin parul. Îmi iau și o borsetă neagră ușor metalică pentru a îmi putea băga câteva lucruri esențiale. Am cu mine doar o pereche de adidași și una de sandale, aleg să îmi pun adidașii pentru că sunt îmbrăcată destul de sport. Realizez că port tricoul lui Andrei, a fost un gest foarte drăguț să mi-l dea, mă simt foarte bine și comodă în el. Sunt gata de placare, așa că ies pe hol să văd dacă mai e cineva gata, niciunul dintre băieți nu ieșiseră din cameră, însă se aude o bătaie în ușă. Merg să deschid și dau de Răzvan, Alex, George și Bianca, ne salutăm, îmbrățișăm și îi invit înăuntru. Răzvan mă ia de mână și mă răsucește într-o piruetă.
-Ești foarte drăguță. Spune acesta  și îmi zâmbește strengar.
- Mulțumesc! Spun rușinată și simt cum obrajii mi se aprind.
-Ăsta e tricoul lui Andrei? Mă întreabă tot Răzvan uitându-se la mine destul de ciudat.
Deschid gura să spun ceva, dar parcă cuvintele nu îmi ies pe gură, așa că dau din cap în semn afirmativ.
Între timp Andrei iese pe hol doar  cu un prosop în jurul taliei și mă vede alături de prietenii lui. Rușinată îmi pun rapid mâinile la ochi, dar totuși mă uit printre degete. E frumos la bustul gol.
- Scuze, mă îmbrac și revin, spune Andrei când vede că mi-am pus mâinile la ochi.
- I-ai făcut respirație gură la gură și îți acoperi ochii când iese în prosop? Mă întreabă Pușcaș care apare de la el din cameră fără să îl observ până să vorbească.
-Atunci a fost o situație limită. Mă scuz eu.
După nu mult timp Andrei iese îmbrăcat din camera lui, cu hainele pe care și le-a ales mai devreme și o geacă, tot neagră, dar cu ținte, într-o mâna, cealaltă fiind ocupată de telefon și chei. Merge la raftul din hol și își ia o pereche de adidași înalți cu alb și albastru și se încalță aranjându-si șireturile într-un mod la modă.
-Gata și eu. Spune Andrei și se îndreaptă spre noi.
Ieșim împreună din apartament și când trecem prin fața ușilor prietenilor noștri Andrei îmi spune cui îi aparține camera.
Ajungem într-un club din Mamaia, acolo dansăm și ne distrăm. Răzvan m-a luat de mai multe ori la dans și mi s-a părut că încearcă să flirteze cu mine, însă nu vreau să trag concluzii pripite, mai ales că e prietenul lui Andrei. Am dansat și cu băiatul cu părul pe jumătate blond și cu ochi căprui, el avea mișcări bune și îndrăznețe, eu mă mișcam cum știam, dar totuși eram mai retrasă. Din fire sunt destul de timidă și rușinoasă, chiar dacă în preajma lui Andrei am putut mereu să fiu eu. La un moment dat începe o melodie mai lentă, eu și Andrei ne lipim corpurile, eu am mâinile pe după gatul lui și el și le ține pe talia mea și ne mișcam lent, în ritmul muzicii. Am băut și 2 pahare de șampanie, m-au amețit puțin având în vedere că eu nu sunt obișnuită cu alcoolul.
Spre finalul serii Andrei și Pușcaș trăgeau din narghilea, eu mă îndepărtasem puțin de ei pentru că nu prea sunt fana fumului, simt că îmi face rău. George și  Bianca stăteau și ei pe canapea, îmbrățișați și se mai sărutau când și când, iar Răzvan și Alex dansau cu cine apucau. Am ales să merg până la baie, e destul de aglomerat aici și vreau să scap puțin din mulțime.
Mă uita mine în oglindă, arăt la fel ca și acum câteva ore, însă cu parul puțin mai răvășit. Îl așez puțin cu mâinile și apoi mi le umezesc puțin și le tapotez pe față, ca să nu îmi stric machiajul. Simt cum mă ia greața și amețesc ușor. Simt cum stomacul mi se întoarce și fug spre toaletă ca să vomit. Nu știu ce m-a apucat, cred că am dansat prea mult și combinat cu pastele și alcoolul nu mi-au prins prea bine.
Aud ușa de la baie și o văd pe Bianca.
- Amy, ești ok? Andrei nu te-a mai văzut și m-a trimis aici să te caut, ce s-a întâmplat?
- Nu e nimic, sunt bine. Spun și încerc să par că nu am nimic.
- Dar ești palidă.
- Sunt ok, serios. Spun și peste doar câteva secunde mă întorc și vomit iarăși.
- Nu ești bine...
Bianca se apropie de mine și îmi pune mâna pe frunte.
- Amy, ai febră. Stai aici, în caz că îți mai vine să vomiți, mă duc să vorbesc cu Andrei.
- Sunt bine, serios, nu are rost să îl îngrijorezi și să strici seara tuturor, serios.
- Oricum ne pregăteam să plecăm, tu stai liniștită, știu ce fac. Spune și iese pe ușa băii.
Merg la chiuvetă și îmi mai dau cu puțină apă pe față, mă simt ceva mai bine, am scăpat de senzația de vomă, însă încă simt că ard.
Văd ușa cum se deschide și îi văd pe Andrei și Bianca că vin spre mine.
-Ce ai pățit? Mă întreabă Andrei foarte  îngrijorat.
- Nu am nimic, sunt bine acum.
- Nu pare că ești bine, mergem la spital.
- Nu, te rog, mai bine mergem acasă. Chiar mă simt puțin mai bine, o să îmi revin.
-Bine, mergem acasă. Spune și mă ia de mână și ne îndreptăm spre ușă. Mergem la canapea și îi anunțăm și pe ceilalți ce intenționăm să facem, însă ei doresc să mai rămână, așa că plec doar împreună cu Andrei.
Hotelul e  foarte aproape, așa că am venit aici pe jos. Suntem doar eu și Andrei pe stradă, lumina e oferită de felinarele ce iluminează strada scufundata în muzica cluburilor și teraselor de pe malul marii. Andrei își scoate haina și o așează pe umerii mei și își înfășoară un braț în jurul taliei mele și mă trage mai aproape de el.
-Cum te mai simți? Mă întreabă după vreo 2 minute de mers în tăcere.
- Aerul mi-a prins mai bine, sunt mai ok.
Își pune mâna pe fruntea mea, îl simt destul de rece spre deosebire de fruntea mea ce emană căldură.
- Încă ai febră.
- O să treacă. Spun și îi zâmbesc.
Ajungem în fața hotelului și urcăm. Merg în camera mea și mă schimb, cât Andei s-a dus să caute ceva de febră. În 2 minute se întoarce cu un pahar cu apă, un plastic în care probabil se află o pastilă și o pungă cu gheață. Nu am apucat să îmi schimb decât pantalonii și să mă demachiez, așa că rămân cu tricoul lui pe mine. Iau pastila și după mă întind în pat.
- Asta trebuie să te ajute.
E lângă mine și îmi pune compresa rece pe frunte. Gem ușor când simt cât de rece e.
- Știu că e rece, dar îți va face bine, îmi spune pe un ton grijuliu.
Somnul mă ia ușor, dar înainte să adorm de tot îl simt pe Andrei cum înlătură compresa de pe fruntea mea, apoi mă învelește și mă sărută pe frunte. Nu pleacă, rămâne lângă mine. Adorm..