Îngerii nu ne-au vrut în rai (Andrei Radu Fan)

Capitolul XXIX

"Închid telefonul și mă uit la Andrei, adormise ca un copilași, nu voiam să îl trezesc, așa că l-am învelit cu o pătură și m-am ghemuit lângă el."

Mă trezesc dimineața din cauza foielilor lui Andrei, îmi ridic capul și constat că am o ușoară durere de gât din cauza poziției în care am dormit. Il trezesc și pe el, era 7:25, la 8 trebuia să mergem la Raluca, așa că am mers rapid să ne pregătim. La 8 fără 10 am ieșit din casa și ne-am urcat în mașină pentru a merge la spital.
- Andrei, în caz că e copilul tău ce se va întâmpla cu noi? Îl întreb puțin sfioasă.
- Orice ar fi nu renunț la tine, dacă e copilul meu o să găsim o soluție, însă crede-mă că n-o să pot să fiu cu Raluca, pentru că nu o iubesc. O să o ajut cu creșterea copilului, o să fiu total prezent în viața lui, dacă Raluca e de acord o să îl iau la mine. Amy, tu ești cea care trebuie să se decidă ce face în situația asta..
- Andrei, orice ai alege o să fiu alături de tine..
Într-un final ajungem la spital și mergem să facem fișa de externare a Ralucăi, însă avem surpriza de a-l găsi deja pe Ianis acolo, vorbind cu doctorul acesteia. Când ne vede se îndreaptă spre noi.
- Bună! Ne zice rapid și dă rapid mâna cu Andrei.
- Bună! Ce faci aici? Îl întreb puțin surprinsă de prezența lui.
- Am luat primul avion și am venit să lămurim situația... Am vorbit cu doctorul legat de testul de paternitate, a zis că se poate face și în timpul sarcinii, însă există riscuri mari și ar fi de preferat să așteptăm până se naște copilul.
- Ce hotărât ești.. Spune Andrei rămânând uimit de rapiditatea cu care Ianis a rostit totul.
- Da, dacă e copilul meu vreau să îmi asum responsabilitatea.. Spune Ianis și își freacă ceafa ușor iritat.
- Ai vorbit cu Raluca?
- Nu încă, nu știu dacă vrea să vorbească cu mine.. Ne-am despărțit din cauză că voia să fie cu altcineva.. Înseamnă că nu prea vrea să mai aibă legătură cu mine, însă o să vorbesc cu ea.
- Du-te tu și ia-o și vorbiți liniștiți cât eu și Andrei rezolvăm cu externarea, ok?
- Bine.
Andrei pare destul de confuz și e clar că situația îl irită. La 9:30 are antrenament, așa că nu putem zăbovi prea mult. În câteva minute rezolvăm totul  și Ianis și Raluca nu întârzie să își facă apariția.
- Bună, Raluca! Spun și îi zâmbesc.
- Hei..
- Bună.. Îi spune și Andrei vizibil afectat.
- Voiam să vă zic ceva.. Îmi dau seama că aici nu am nicio șansă și nu vreau să vă stric relația. Tot ce s-a întâmplat a fost o răbufnire de moment din cauza frustrărilor. Eu îl iubesc pe Ianis, o să merg ch el în țară și o să aibă grijă de mine.. Când se va naște copilul o să vedem al cui e.. Și o să vedem ce se întâmplă mai departe, deci nu trebuie să vă faceți nicio grijă în legătură cu mine, o să fiu bine.
- Raluca, ești sigura? Aducă nu vrei să te ajutăm cu nimic?  O întreb uimită de decizia total la 90 ° pe care a luat-o.
- Da.
- Acum noi o să plecăm, mulțumim mult pentru tot. Spune Ianis.
- Ianis, putem vorbi o clipă? Îl întreabă Andrei.
- Sigur.
Se trag mai într-o parte, însă încă pot auzi ce discută, Andrei și-a cerut scuze pentru situație și spune că nu a vrut să se ajungă aici. Ianis a zis că e în regulă, nu îi poartă pică, a înțeles totul și a acceptat situația. Mă bucur că nu o să existe supărate între ei, mai ales că sunt colegi.
Ne luăm rămas bun și plecăm înapoi spre casă, Andrei își ia rapid echipamentul și pleacă pentru a nu întârzia la antrenamente, mai ales că peste o săptămână începe sezonul nou și o să aibă un meci greu împotriva celor de la AS Roma. Nu apucă să plece că fug spre el și îi zic să mă aștepte, nu am ce face singură acasă, așa că am decis să merg cu el la antrenamente.
- Sigur e ok să merg cu tine? Îl întreb pentru a mă asigura că nu o să fiu dată afară.
- Da, stai liniștită.
- Bine, dragul meu.
- Te iubesc mult!
- Și eu te iubesc!
Restul zilei a trecut destul de rapid, am decis să rămânem acasă ca să liniștim puțin apele, am rămas șocați de ce s-a întâmplat și încă mai avem de asimilat unele lucruri. Andrei a zis că respectă decizia Ralucăi și că o să se intereseze mereu de ce face, pentru că e posibil să îi poarte copilul și până la urmă e prietena lui. Am decis să ne petrecem seara pe canapea, urmărind un film de dragoste.
- Iubituleee? Vrei popcorn? Îl întreb pe Andrei care se afla în camera de zi.
-Daaa!
Fac două castroane mari de floricele și le duc pe masă, Andrei pregătise deja filmul, a ales Midnight sun, nu l-am mai văzut, însă am auzit că e foarte bun . Mă aplec ușor și îi dau un sărut, iar apoi mă cuibăresc lângă el și îmi pun capul pe umărul lui. Din când în când își mai apleacă privirea să vadă dacă dorm, pentru că am rămas destul se tăcută. La sfârșit mi-au dat lacrimile, pentru că s-a întâmplat ceva destul de emoționant. Iar Andrei m-a strâns puțin mai tare în brațe și mi-a șters o lacrimă cu degetul mare. M-a sărutat părintești pe frunte și mi-a zâmbit frumos.
- Exact ca băiatul ăsta, o să te iubesc până ce moartea ne va despărți și chiar și după.
- Andrei, toate astea mă fac să îmi recapăt încrederea în tine, sincer, cred că nu mi-am pierdut-o niciodată cu adevărat.
- Amy, o să am grijă de tine orice s-ar întâmpla, îți promit!
-Mi-e frică că toată chestia asta o să doară la un moment dat..
- Iubito, uneori lucrurile pot durea, însă dacă sentimentele sunt adevărate, puteam trece prin orice.
Îi zâmbesc și îl iau în brațe.
- Te iubesc mult!
- Și eu te iubesc! Cred că ar trebui să mergem să dormim, a fost o zi destul de ciudată.
- Bine. Spun și îl sărut apăsat.
Mergem împreună în cameră și adorm în bratele lui.