Destine încâlcite

17. Potoleşte-te, Tyna!

Ne privea pe amândoi foarte ciudat, dar ce era si mai ciudat era că a aplaudat. Oare ... a făcut asta în mod ironic, sau chiar e fericită pentru noi?

- Măi măi măi, uite doi porumbei. Se pare că nu ți-a fost destul de greu să înduri batjocură din partea altora, mai  vrei?

M-am îndreptat înspre Tyna, am prins-o de braț si i-am sugerat politicos să mergem să vorbim între patru ochi, iar ea a acceptat. Sincer nu mă aşteptam

- Will, revin. spun eu

- Ai ..grijă. spuse el, privindu-ne cum ne îndepărtăm.

Am dus-o pe Tyna într-un colț şi am încercat să-i explic faptul că trebuie să înțeleagă că ar trebui să ne înțelegem mai bine. Nu voiam să-i soun din prima că suntem surori. Ar fi fost şocant.

- Ascultă Tyna, priveşte dincolo de ziudul geloziei. Nu lua ură le mine pentru că m.am apropiat de Will. Sentimentele nu pot fi controlate. Si apoi... noi două ar trebui să ne înțelegem bine. Nu ți-am făcut nimic.

- Vrei să spui că atunci când ai sărit pe mine din senin încercând să-mi iei medalionul si sustinand ca e al tau, n-a fost nimic?

- Tyna, nu doar eu am gresit. Si in plus, a fost o neînțelegere, dar după ce îți voi explica unele lucruri vei înțelege de ce am făcut asta.

- Nu am nevoie de explicatii in plus. Hoață rămâi. Si nu voi trece cu vederea faptul că te dai la Will ca ultima disperată. Viața ta va fi un C A L V A R !

Înainte să apuc să-i mai spun ceva, îşi dădu părul pe spate şi plecă.

Mi-e din ce în ce mai dificil să-i spun. Nici nu vreau să îmi imaginez cum va reacționa, dar trebuie s-o fac.

Pauza era pe terminate, aşa că am fugit rapid în cameră. Aveam de gând să iau acea scrisoare şi să i-o arăt. Zis şi făcut.

Am luat scrisoarea, dar în drum spre cameră am, auzit din greseala discuția a două profesoare. Ziceau că directorul nu se afla în şcoală la ora aia, aşa că m-am gândit să mă strecor în biroul lui ca să iau medalionul ei.

Voiam să-i arăt că sunt cele două medalioane ale noastre. Voiam să fac dovada să fie cât mai solidă, deci aveam nevoie de acel medalion.

M-am repezit spre biroul directorului,  am verificat uşa, iar spre bucuria mea, nu era încuiată. Am intrat tiptil şi am început să cotrobăi prin sertare

Îmi aminteam clar că l-a pus într.un sertar. Mă simțeam foarte ciudat să caut printre lucrurile altuia, asa ca am incercat să mă grabesc, pentru a nu fi prinsă

Tot căutând şi căutând, într-un final m-am dat bătută. Nu l-am găsit, aşa că m-am decis să plec.

Când mi-am întors spatele pentru a pleca, am dat bot în bot cu ... TYNA!

- Ough, m-ai speriat. răsuflu eu uşurată

- Ce cauți tu printre lucrurile tatălui meu? spuse ea furioasă.

- S-s-staai, pot să îți expli ..

Înainte de a apuca sa-mi termin fraza  Tyna m-a împins puternic, iar spatele meu s-a lovit de birou.

În acel moment, un sunet deranjant s-a auzit de la microfonul pentru anunțuri, care era aşezat pe biroul directorului

- Tu, hoață care eşti! Iar vrei să furi ceva? Iar furi? Se pare că furtul pe care ți l-am înscenat acum câteva luni putea fi real! Da, exact, eu ți-am înscenat furtul, ca sa cazi de proastă, dar uite, oricum furi. Nu ți-a ajuns bătaia pe care ai primit-o? Eşti o slabă şi o hoață. Îți meriți batjocura. Si nici nu-mi pare rău că te-am făcut acum un an de râs, postând pozele alea pe blogul şcolii!

- Tyna ... tu ai făcut toate alea?

- Ți-am spus că viața ta va fi un calvar. Nu eşti decât o țărancă!

- Ştii ceva, Tyna ... eu nu îmțeleg cum poți avea atâta răutate în tine. Voiam să mă împac cu tine, voiam să fim prietene. Şi ştiam că tu ai înscenat furtul. Dar pozele...?  De ce ai făcut-o? De ce eşti aşa.

- Pentru că Will era al meu dacă nu apăreai tu!

- Will nu te-a iubit niciodată.

- Tu ... nenorocită mică, cum poți să spui aşa ceva?

M-a speriat. S-a apropiat de mine, încercând să mă lovească, dar din senin a apărut Ben, care i-a oprit brațul.

- Potoleşte-te, Tyna! Nu ți-e de-ajuns că te-ai făcut de ruşine? Cine a aprins microfonul? spuse Ben, privindu-mă

- S-a auzit un sunet ciudat de la microfonul pentru anunțuri când Tyna m-a împins în masă.

- L-a pornit. A pornit boxele din cantina şi de pe holurile şcolii. Conversația voastră a fost auzită de toți elevii. Am auzit şi eu, aşa că am venit aici să văd ce se întâmplă. spuse Ben

Huh, mă simțeam uşurată de faptul că  nu i-am spus Tynei că suntem surori. Secretul ăsta putea fi auzit de toți.

După ce Tyna s-a calmat, a plecat din birou, coborând spre clasă.

După ce Ben m-a întrebat dacă sunt bine, am coborât şi noi scările care duceau înspre clasa mea. Ben s-a oferit să mă conducă

Când am ajuns la uşa dinspre clasă, ceea ce am văzut, m-a lăsat cu gura căscată