Destine încâlcite

29. Tipul ciudat.

- Kate ... pot sa-ti explic..

- Da, explica-mi, explica-mi ceea ce tocmai am auzit! spune Kate pe un ton ridicat.

- Uite ... Ben..

Telefonul lui Katelyn a inceput sa sune, întrerupându-ma din ceea ce urma să-i spun.

Kate îşi şterse lacrimile şi răspunse:

- Alo, Will

- De ce plangi? se auzea vocea sa întreruptă prin telefon.

- Will, ai incercat să-mi înscenezi totul ca sa para ca te parasesc pentru Ben? Ai facut asta pentru că nu mă mai iubesti?

- Nu e asa, Kate, am greşit crezând că m.ai lăsa pentru altcineva

- M-am convins Will, m-am convins ce fel de persoană eşti.

După ce Kate i-a spus toate acele lucruri, a închis repede telefonul. Eu şi Ben o priveam speriați. Plângea în hohote, dar nu ştiam ce să-i mai spun

- Uite Kate, îmi pare rau că m-am dat la tine şi ai înțeles gresit tot. E vina mea. Eu si Will am devenit buni prieteni pe parcurs si m-a intrebat intr-o zi de tine. Îi era teamă că vei găsi între timp pe altcineva, asa că ...

- Cum să creadă aşa ceva? Nu l-aş părăsi niciodată!

- Stiu..a spus asta, dar eu am insistat să te testeze. Nu stiu ce a fost in capul meu.

- Nu te-ai gandit nici o secunda la Tyna? Cum crezi că se simte?

Kate avea dreptate..Ben nu s-a gandit la consecinte. Nu cred că-i voi mai accepta sentimentele. Prefer să privesc tăcută si sa ascult convorbirea lor, fara sa intervin.

- Am fost un prost...iertați-mă

- Ben ... eu te iert. Chiar nu vreau să raman suparata pe tine. Cu toții greşim, însă nu cred că îți voi mai accepta sentimentele.

Katelyn P.O.V

Wow, am rămas puțin uimită de cuvintele Tynei. Nu-i statea în fire să vorbească asa. S-a schimbat mult in ultima vreme si apreciez asta, deoarece s-a schimbat în bine.

Ei bine, măcar asta ma face fericita dacă nu Will. Chiar m-a dezamăgit că nu a avut încredere. Cel mai bine e sa nu mai raspund la apelurile si la mesajele sale.

Nu am mai rămas mult timp în şcoală. După ce am terminat de discutat, eu si Tyna ne-am luat adio de la Ben si am plecat inspre casă.

Will continua să-mi dea mesaje si să mă sune, dar eram foarte supărată, aşa că am refuzat să-i mai răspund.

*
Peste cateva saptamani, am incetat sa mai fiu asa încăpățânată, asa ca am luat telefonul si m.am uitat peste mesajele pe care le-am primit de la Will.

Ultimul sau mesaj a fost un "la multi ani". Tocmai ce am implinit 18 ani si urma sa-mi sarbatoresc ziua. L-am sunat, însă nu mi-a răspuns.

#

Aştept deja de câteva zile un raspuns de la el, dar nimic. Oare să se fi supărat că nu i-am răspuns..? Nu, nu cred, poate ar trebui sa astept si sa las asta deoparte si sa ma concentrez la pregatirile pentru nunta părinților mei.

Urmau să se recăsătorească. Avem aproape totul pus la punct, pentru că nunta lor era in plan de mult timp.

Lunile de vară treceau, iar intre timp s-au petrecut multe schimbări în viața mea. Nunta parintilor a decurs foarte bine, eram o familie fericita, însă ... eu am rămas tot cu sufletul gol.

Will nu a mai dat nici un semn de viață de câteva luni. Simteam că nu sunt in apele mele, iar nopțile ... sufeream în tăcere, totusi speram ca intr.o zi se va intoarce la mine.

Voiam sa vad si sa stiu ca asteptarea si pernele umede din fiecare noapte au meritat. Voiam să-i mai vad fața sau să-i aud vocea măcar pentru o secundă.

*

Eh...si uite că s-a sfarsit vara. Incepeam din nou scoala, insa nu-mi păsa, voiam să treacă timpul tot mai repede, ca să vină ziua în care îl voi vedea pe Will din nou.

Un nou inceput, o noua festivitate, noi colegi, dar nu si un loc nou. Era tot aceeasi clasă, aceeaşi bancă, aceeaşi cameră pe care o împărțeam cu Tyna, Rayna si Adelina, dar nu aceeasi persoană care îmi însenina ziua mereu.

Nu era Will...era asa pustiu fără el. Si în şcoală, dar si in inima mea.

Stăteam în banca mea si priveam spre diriginta care ne filicita ca am intrat intr.un nou an.

Am observat ceva ciudat. Unul dintre colegii noi se holba foarte ciudat. Statea in banca lui Will si ma privea neîncetat. Era foarte nepoliticos.

Mă uitam cu coada ochiului la el, iar el ma privea încontinuu. Am trecut cu vederea. E doar un elev care-si studiaza atent colegii, nimic mai mult.

In pauza, dau să merg la banca Tynei, când deodată se bagă tipul ciudat în fața mea.

Era foarte înalt, avea părul blond si ochii de un albastru intens. Nu pot sa spun ca nu arăta bine, dar că era needucat pot. Pe lângă că se holba, acum imi mai şi taie calea.

- Um, scuze, vreau să trec. spun eu şifonată.

Acesta îmi aruncă o privire perversă, privindu-mi părțile private ale corpului. Îmi inchei sacoul si dau să trec, împingându-l puțin.