Destine încâlcite

20. Totul e prea încâlcit

*Eu şi Kate ... nu cred, nu! Nu e adevărat! Nu are cum!*

Mă aşez pe pat şi încep să plâng. Nici nu ştiu cum să reacționez. Niciodată nu mi-am întrebat tatăl cum o cheama pe mama.

Acum puteam să fac legătura şi înțelegeam tot. Kate ştia şi probabil de asta se comporta cu mine asa frunos de câtăva vreme, iar inițiala C de pe medalion venea de la Clara.

Totul e prea încâlcit. Cum putem eu şi Kate să fim surori? De ce fix ea? Dintr-atâtea persoane pe lumea aceasta, de ce exact ea trebuie să-mi foe soră? Ea, pe care până acum am urât-o ... nu pot sa cred.

Mi-am adunat toate gândurile, risipindu-le, iar apoi am coborât scările care duceau spre clasă.

Cum am intrat, Kate s-a ridicat din bancă şi s-a îndreptat spre mine.

- Tyna, trebuie să-ți dau ceva. spuse ea

M-a luat de mână şi m-a dus într-un colț mai retras al coridorului. Din buzunarul sacoului a scos un medalion. Era medalionul cu inițialele părinților noştri.

- Uite, medalionul tău. Tatăl tău mi l-a dat să ți-l înapoiez. Îmi pare rău pentru că am spus că-i al meu.

- Voiai să-l furi, sau ai unul asemănător? am întrebat-o eu

- Voiam ... să-l obțin. Îmi plăcea şi ...am spus că e al meu, mințind.

- Nu Kate, nu ai mințit atunci. Acum minți. Pănă când ai de gând să-mi ascunzi asta?

- Tyna, de ce plângi? Ce s-a întâmplat?

- Eşti o mincinoasă. spun eu începând să plâng, iar mai apoi am bătut-o cu pumnii în piept.

Kate a început şi ea să plângă, probabil şi-a dat seama că am aflat totul, iar apoi m-a îmbrățişat.

- Cum ai aflat?

- Scrisoarea de pe acea noptieră ...

Am rămas îmbrățişate câteva secunde. Kate mă bătea pe spate, dar în acelaşi timp mă mângâia. Ne-am desprins din îmbrățişare, iar apoi Kate m-a privit lung.

- Ce aveai de gând să faci în camera mea?

- Voiam să-mi cer scuze pentru cele petrecute în ultima perioadă şi voiam să intru în posesia prieteniei tale.

- Cu toate că suntem surori, trebuie să fim şi prietene.

Eu şi Kate urma să ne clădim împreună prietenia. Aveam de gând să-i fiu aproape de acum înainte.

Cu ajutorul ei am reuşit să învăț ce înseamnă să iubeşti o persoană. Până atunci, aveam obiceiul să batjocoresc persoanele pe care le consideram inferioare mie, dar mi-am dat seama că nimeni nu e inferior nimanui. Toți suntem egali.

Katelyn P.O.V

Sincer, nu-mi doream ca Tyna să afle în acel mod că suntem surori, dar aşa a fost să fie.

Mă aşteptam să aibă o reacție urâtă, însă, din contră, ea voia să fim prietene.

Acest licru chiar m-a bucurat. Mai aveam încă un an de petrecut în acea şcoală, iar la început mă gândeam că Tyna îmi va face din nou zile grele, dar totul a luat o întorsătură neaşteptată, iar din rivale, am ajuns prietene.

*

Era pauza de prânz. Am invitat-o pe Tyna la cantină, să stea cu mine, Will, Rayna şi Adelina la masă.

Ne-am aşezat toți şi am început să le povestesc despre ceea ce s-a întâmplat între mine şi sora mea.

- Wow, Destinele voastre sunt chiar foarte  încâlcite. zise Rayna, în timp ce îşi înfunda în gură carnea de pui.

- Aşa e ... spun eu îngândurată.

Will şi Adelina ascultau atent  ceea ce  vorbeam noi, fara sa scoată vreun cuvânt.

La un moment dat ni s-a alăturat şi Ben. Încpuse să converseze cu Tyna. Părea că se înțeleg, aşa că i-am lăsat singuri, pentru că eu şi Will am mers să ne plimbăm prin parc, iar Rayna şi Adelina aveau de mers la antrenamentele pentru înot.

Deoarece au câştigat acel consurs de înot care a avut loc acum un  an, au fost solicitate de antrenor să mai participe la concursuri.

#

Eu şi Will ne plimbam liniştiți prin parc şi ne țineam de mână. Îmi îndrept puțin privirea spre luminile semafoarelor de le cealaltă parte a drumului, si observ un chip de femeie. Mi se părea foarte familiar.

M-am apropiat puțin, iar după câteva clipe, îşi ațintii privirea spre mine.

Era ... MAMA!?