Destine încâlcite

27. Ce ai de spus despre asta?

A trecut o lună de când Will a plecat. Păstram mereu legătura prin telefon şi sincer, simteam că e langa mine.

Adelina, Rayna si Tyna ma sprijineau mereu si imi ofereau sfaturi prietenesti.

Pentru mine era destul de greu sa rezist fara el, pentru ca m.am atasat prea tare de el. Mi-era dor de ochii lui albastri, de cuvintele sale, de parfumul lui... de EL.

Stăteam in pat, privind îngândurată abțibildele fosforescente lipite de tavan.

- Kate, esti bine?

- Da, Rayna, de ce intrebi?

- Esti foarte tacuta si pari tristă

- Stai linistita, ma gandeam doar ... sunt bine, serios

- La Will? interveni Adelina

- Da. Îi duc dorul, dar stiu ca se va intoarce, deci de ce sa fiu suparata?

- Îmi place cum gandesti, surioară. spuse Tyna

In ultima vreme Tyna petrecea mult timp cu mine, Rayna si Adelina, ceea ce mă bucura destul de mult.

Si pentru că incet incet deveneam toate prietene, Tyna s-a mutat cu noi trei in camera de la liceu.

Timpul trecea, iar sfarsitul anului si vacanta se apropiau cu pasi repezi.

Parintii mei se intelegeau tot mai bine pe zi ce trecea. Parcă erau doi liceeni indragostiti

Simt ca in sfarsit totul se redreseaza, iar viata mea incepe sa fie din ce in ce mai frumoasă. Daca Will ar fi langa mine, as fi mult mai fericita, dar nu le pot avea pe toate ...

Zilele de liceu se scurgeau si ma apropiam de sfarsitul clasei a11 a. De cand a plecat Will nu s-a mai intamplat nimic nou, totul era plictisitor, dar aveam noroc cu prietenele mele care ma binedispuneau mereu.

***

Si uite asa s-a mai scurs încă un an. Mă aflam la festivitatea de terminare a anului scolar. Voiam sa se scurga timpul cat mai repede, sa-l pot vedea din nou pe Will.

După ce tata a tinut tot discursul, mi-am luat la revedere de la colegii mei si m-am indreptat spre camera mea din liceu, pentru a-mi aduna toate lucrurile.

Ma indreptam cu pasi monotoni spre camera, cand deodata simt o mână cum mă trage de brat, lovindu-mă cu frundea de pieptul persoanei

Ridic sfioasă privirea şi il vad pe Ben.

- Ben? Ce tot faci? M-ai speriat.

Mă privea foarte profund, pastrand tacerea, dar la un moment dat m.a izbit de un perete si s.a apropiat de mine

- Ben ce tot faci?! Lasa-ma!

- Nu ne vede nimeni, Kate, ce te agiti asa?

- Ben, nu incerca sa ma indepartezi de Will, nu renunt la el, pleacă

Vazand ca nu cedez, m-a prins de barbă si a incercat să mă sărute fortat. Din reflex, i-am lovit obrazul puternic, iar apoi am fugit.

Mi-am strans lucrurile din camera si am asteptat putin sa plece. Dupa cateva minute, am iesit pe coridor sa verific daca a plecat, iar apoi am alergat grabita sa o intalnesc pe Tyna. Trebuia sa afle cu ce gunoi s-a combinat.

- Tyna, Tyna, stai putin. spun eu, alergand spre ea.

- Oh, Kate, te cautam

- Desparte-te de Ben. Cat mai repede! E un gunoi.

- Kate ce tot spui?

- Idio...

- Deranjez cumva? spuse Ben, intervenind peste mine

A scos telefonul din buzunar si i-a aratat Tynei o poza cu noi doi pe coridor

- Kate ... ce ai de spus despre asta? spuse Tyna cu lacrimi in ochi.

- Ce... eu..

- De asta voiai sa ma desparti de Ben! Ca sa te combini cu el! Ce va spune Will despre asta? spuse ea, iar apoi o lua la fugă, stergandu-si lacrimile

- Tyna, stai, e o înscenare, asculta-ma si nu mai alerga, stai! Hai sa vorbim!

Încercarea mea de a o convinge sa se opreasca era zadarnica. Tyna nu se oprea din plans si din alergat.

- Lasa-ma! O sa vezi ce va spune Will despre asta!

- Nu face ceva gresit inainte sa stii adevarul, Tyna!

Degeaba... continuam sa alergam intruna, iar Tyna avea telefonul in mana. Imi era foarte frica sa nu cumva sa afle Will ceva. Trebuia sa clarific tot ... cumva.