Destine încâlcite

7. Îmi pare rău...

Deodată, o mână puternică îi cuprinse spatele şi o ridică la suprafață, aşezând-o mai apoi pe gresia rece şi umedă din dreapta bazinului.

- Kate! Kate, ma auzi? se auzi vocea groasă a băiatului, citindu-se pe fața lui frica de a nu o pierde pe Kate

Băiatul începuse să-i acorde primul ajutor, făcându-i respirație gură la gură şi compresii puternice. Deodată, Kate a scuipat toată apa din plămâni afară, iar băiatul a răsuflat uşurat.

- Will? ce s-a..

- Eşti nebună?! Ce căutai la ora asta în bazin? Ce făceai aşa târziu aici? Ştii cât de rău m-ai speriat? spuse el pe un ton ridicat, parcă certând-o

- Te-ai îngrijorat pentru mine?

Will a păstrat tăcerea pentru câteva clipe, stând pe gânduri, iar apoi i-a răspuns:

- Nu, idioato, dar nu voiam să fiu martorul morții tale...

- De ce plângi?

-Nu plâng!

Fata întinse mâna spre fața lui, ştergându-i uşor fața pe care încet, încet, se prelingeau lacrimile calde. Will îi luă mâna, înlăturând-o.

- Mergi în camera ta, nu mai zăbovi pe-aici de una singură.

- N-noapte bună. îi spuse Kate pe un ton stins, iar mai apoi, ridicându-se şi plecând spre vestiar pentru a se schimba.

*

După câteva minute, după ce Kate îşi usucase părul, a mers în camera sa, unde Adelina şi Rayna o aşteptau.

- Kate? Ce ți-a luat aşa mult timp să vii? Nu ne-am pus la culcare pentru ca am vrut sa te aşteptăm, e doişpe noaptea! îi spuse Adelina pe un ton certăreț

- Te rog, te rog nu mă certa si tu. îi spuse Kate, căzând în genunchi pe podeaua rece şi izbucnind în plâns

- Îmi cer scuze, dar ce s-a întâmplat cu tine? Cu cine te-ai certat? Ce ți-a spus? întrebă Adelina îngrijorată

Rayna le privea pe amândouă, iar la un moment dat a îmbrățişat-o cald pe Kate. Fata le-a povestit tot ce s-a întâmplat la piscină, spunând cu lacrimi în ochi că se simte vinovată şi îndatorată față de Will.

- Sunt speriată, fetelor...era să mor, iar mai apoi i-am pus viața în primejdie lui Will. Dacă îl prindea directorul? Pe lângă asta, l-am enervat, iar medalionul...nu l-am găsit.

- Of scumpo, nu mai plânge, acum eşti bine, iar directorul nu va afla, stai calmă, cât despre medalion, eu şi Adelina vom merge mâine să îl căutăm! îi spuse Rayna

- Hai fetelor, la culcare, maine avem o zi lungă.

*

În ziua următoare, Kate îl căută pe Will prin tot liceul, sperând că dacă îi va cere scuze, Will nu va mai fi furios

- Ben! Scuză-mă ca te deranjez, nu l-ai văzut cumva pe Will? În clasă nu e.

- Hm...tot ce ştiu e că ieri a intrat în cameră ud leoarcă şi n-a schimbat o vorba cu mine şi băieții...o fi bolnav? Merg să verific dacă e în cameră

- Uhm..bine, te aştept aici

După câteva minute, Ben s-a reîntors, iar Kate îl aştepta nerăbdătoare

- Nu este în cameră.

- Nu e nici în clasă, nu este nicăieri.

- Dar...de ce îl cauți?

- Trebuie să plec, vorbim mai târziu, papa

- Pa...Kate..

*

Toată ora a frământat-o gândul că Will o urăşte şi că nu mai vrea să o vadă, din cauza sperieturii pe care i-a provocat-o.
*oare..de ce s-a îngrijorat aşa de tare atunci când m-a scos din apă?*
*hmm...să fi fost doar un gest frumos...?*
*sau poa...

- Domnişoara Kate, unde îți zboară gândul? Eşti la oră!

- Da, îmi cer scuze doamna profesoară, nu se va mai repeta.

- Du-te te rog până în cabinetul medical al liceului şi adu-mi te rog gentuța roz de pe patul de lângă dulăpiorul alb, am nevoie de nişte medicamente din ea şi am uitat-o acolo..adu-mi-o te rog, dacă tot nu eşti atentă la ora mea.

- Sigur

Kate a ieşit sfioasă din clasă, iar când a intrat în cabinet, zări într-unul din paturi, un chip bărbătesc. Avea părul negru ca abanosul, puțin ciufulit. S-a apropiat încet, oprindu-şi răsuflarea, ceva-i spunea că acela era chiar...

- Will!? Will, ce cauți aici?

Deodată, băiatul îşi întoarse capul si văzând chipul frumos al fetei, îndată o recunoscu.

- E răcit, are nevoie de îngrijire medicală. Nu ştiu cum a răcit aşa de rău în toiul primăverii. rosti asistenta care intrase pe uşa cabinetului.

- Um...puteți vă rog să mergeți până în clasa A10 a D, pentru a-i da această gentuță doamnei profesoare Wilsent?

- Merg, stai puțin cu elevul acesta până mă întorc, te învoiesc eu de la doamna profesoara, apoi am nişte treabă cu directorul şi îl las în grija ta până sună clopoțelul.

Sunetul provocat de pantofii cu toc ai asistentei se reducea tot mai mult, pe masură ce se îndepărta de cabinet
Kate se aşeză pe marginea patului:

- E din cauza că m-ai salvat atunci, nu? De asta eşti acum în starea asta.

- Ba nu, nu de asta, acum fă linişte, vreau să mă odihnesc

În ciuda celor spuse de Will, Kate continua să vorbească

- Nu era nevoie sa sari după mine, ți-ai făcut rău singur. Uite în ce hal ai ajuns. Dacă nu era concursul ăla nenorocit, dacă nu ma înscriam, dacă nu rămâneam acolo făra Adelina si Rayna, dacă...

Înainte să continue ce avea de spus, Will s-a ridicat fulgerător din pat, a apucat-o de braț şi a izbit-o violent de perete, trântindu-şi mâna deasupra capului ei, iar mai apoi şi-a apropiat buzele de ale ei, rostind încet:

- Doar pleacă.

- Dar asistenta a spus ca trebuie să...adică nu plec până nu îți spun că îmi pare sincer rau pen...

- Taci!

Deodată, buzele sale umede, se  atinseră uşor de buzele ei sărate, străpunse de lacrimi.