Destine încâlcite

31. De azi nu ne mai ascundem

Am scăpat buchetul din mână. Priveam cu lacrimi de bucurie in ochi, chipul masculin care-mi stătea în față şi-mi zâmbea plângând, mă aştepta cu brațele deschise.

Am alergat înspre el şi i-am sărit în brațe.

- Will!

Mă ținea strâns în brațe, iar lacrimile sale se prelingeau incet pe sacoul meu.

- Mi-a fost aşa dor de tine, Kate! Nu am mai putut rezista ... m-am întors mai repede la tine pentru că îți duceam dorul ca un nebun! spuse el

- Nu pot sa cred că te-ai întors.

Kevin ne privea foarte atent. Probabil nu stia cine e Will si ce legatură avem.

Am luat florile si m-am dus sa le duc în camera, ca sa le pun in apă. Între timp Will a mers sa-şi salute prietenii şi echipa de basket din care facea parte.

Intru fulgerator pe uşă.

- TYNA! RAYNA! ADELINA! nu o sa va vină să credeți!

- Wow, Kate. De unde atâta fericire pe fața ta? spuse Rayna

- Uu si ce e cu buchetul ala? mă întrebă Tyna

- Kaaate, de ce ai ochii roşii? Ai plâns? Spune repede ce ai pățit! spuse Adelina, gata să taie şi să spânzure :)

- Păăi.. Will s-a întors!!

- Serios?! Au spus toate într-un cor

- Da!

Toate trei m-au imbratisat, iar apoi au coborat pentru a-l saluta pe Will.

Will era cel mai popular din liceu, asa că se stârni o galagie infernală pe holurile scolii.

Eu, Rayna, Adelina şi Tyna stăteam în spatele lui şi priveam haosul creat de micii lui "fani".

O grămadă de fete au inceput să sară pe el. Parcă erau disperate..de fapt..chiar erau.

Stai asa...modul in care le-a ignorat...doamnee ce bine mi-a părut, parcă eram în al 9 lea cer. Si nu, nu sunt rea, dar nu cred că o fată n-ar fi deranjată dacă altele s-ar da pe lângă iubitul ei.

Bietul Will, nu mai ştia cum să scape de ele. A părăsit cercul de persoane care-l înconjurau, s-a îndreptat spre mine şi m-a sărutat în văzul tuturor.

O parte din mine se simțea ruşinată, dar cealaltă parte sărea în sus de fericire.

- Kate e iubita mea. Ceea ce ati văzut pe blogul şcolii sunt minciuni. De azi nu ne mai ascundem. Relatia mea cu Kate e publică acum.

După mini-discursul sau, acesta m-a privit cu multa iubire, iar apoi m-a luat de mână şi am ieşit din şcoală.

- Mai avem puțin din pauză, hai să ne plimbam.

Evident ca am acceptat. Imi doream sa petrec timp cu Will, dar nu ne puteam plimba ca doi oameni linistiti, pentu ca telefoanele noastre bâzâiau încontinuu. Clar...blogul şcolii.

Ne.am scos amandoi telefoanele din buzunare pentru a le pune pe silentios, dar am tras un ochi si peste noutatile de pe blog.

" Veste bombă: Kate Willsom, fiica directorului este împreună cu William Moss, fiul şefului din baza militară a oraşului! Acest lucru a fost spus chiar de William!"

- Ce disperați. am spus

- Lasă să vorbească. Nimic nu ne va desparti acum, draga mea. spuse Will mângâindu-mi fața.

Am continuat sa ne plimbam, iar la un moment dat, lanterna telefonului meu a inceput să picăie. Mă suna mama.

- Alo?

- Kate ... vino repede acasă!...

- Ce s-a întamplat mama? De ce plangi? Spune-mi!