Destine încâlcite

18. Am făcut-o pentru că te iubesc...

Când am ajuns la uşa dinspre clasă, ceea ce am văzut, m-a lăsat cu gura căscată

Un grup destul de mare de elevi din alte clase şi câțiva dintre colegi o agresau pe Tyna.

O trăgeau de haine, de păr, aruncau în ea cu ouă crude şi îi turnau făină în cap. Parcă nici nu le păsa că tatăl ei e directorul.

Nu ştiu cum, nu ştiu de ce, dar am început să lăcrimez. Cu toate că n-o suportam pe Tyna, o iubeam, pentru ca e sora mea.

* E sora ta, Kate, ajut-o, fă ceva!* îmi spunea conştiința

- STOP! Opriți-vă cu toții! urlu eu, iar în acel moment se lasă peste noi o linişte mormântală.

M-am apropiat, am pătruns printre rândurile formate de ei şi m-am oprit în fața Tynei.

Stătea pe jos, uitându-se atent la ceea ce se întâmpla. Puteam să-i observ ochii lăcrimânzi, iar în acel moment mi-a venit să izbucnesc în plâns.

Mereu am fost sensibilă când venea vorba de familie. Nu o pot urî pe Tyna. Chiar nu pot.

Mi-am luat privirea de la ea, îndreptând-o spre elevii care ne înconjurau, privindu-ne mirați.

Unii filmau, alții nici nu mişcau, iar altora li se citea emoția pe față. Nu cred că se aştepta nimeni să fac asta.

Auzeam şoapte din stânga şi din dreapta: " Sigur vrea s-o bată ea, după tot ce i-a făcut". " Ea de ce se bagă?". " Oare vrea să o bată?". " Oare vrea s-o ajute?". " Taaci, fă linişte că se uită".  "Filmează, filmează!"

- Ce rău v-a făcut vouă? întreb eu pe un ton ridicat

- E o mincionoasă! Ne-a făcut să prindem ură pe persoana greşită! Ea e hoață! se auzea o voce, dar nu puteam sa identific persoana.

- Da, aşa e. afirmau cei din jur.

M-am aplecat înspre Tyna şi am luat-o de mână. Am ajutat-o să se ridice, am sprijinit-o de umărul meu şi am ieşit din acea mulțime de elevi.

Am condus-o în camera ei pentru a se schimba.

- Am ajuns. Intră, fă un duş şi relaxează-te. Merg în depozitul liceului să-ți aduc o uniformă nouă. Asta e plină de ouă si faina, trebuie spălată. îi spun eu zâmbind

- De ce m-ai ajutat? Voiai doar să ieşi în evindență, nu? Tot mă urăşti, nu?

- Nu Tyna, nu te urăsc. Am făcut-o pentru că te iubesc.

- Rămâne de văzut. spune ea, iar apoi închide uşa

Am coborât mai apoi în clasă, pentru că se sunase de oră.

- Unde este Tyna Willsom?

- A avut loc un mic incident, în următoarea oră va veni. O puteți motiva? spun eu

- Bine Katelyn. Dragilor, să continuăm ora.

Mda ... numai chef de acea oră n-aveam. Aveam o mulțime de gânduri în minte. Mă gândeam la familia mea, la mine şi Will şi la ceea ce s-a întâmplat azi cu Tyna. Simțeam că situația mă depăşeşte. Aveam nevoie să-i spun totul cuiva.

După terminarea orelor, Will a venit la mine şi m-a chemat să ne plimbăm prin parcul de lângă liceu. M-a văzut puțin tulburată, aşa că a încercat să mă ajute, arătându-mi că e mereu acolo pentru mine.

- Am...vazut video.ul de pe blogul şcolii...

- Video? Ce video?

- Cel în care i-ai sărit Tynei în ajutor.

- Ah ...

- Ai făcut ce trebuia. Sincer, puțin m-a mirat faptul că după atâta rău cât ți-a făcut, tu ai ajutat-o.

- Da, pentru că e sora mea. În lumea asta cu toții greşim. Facem alegeri proaste din cauza geloziei sau din cauza lăcomiei. Sunt sigură că Tyna şi-a dat seama de greşelile ei şi cred cu tărie că nu le va repeta.

- Eşti o fată înțeleaptă Kate. spuse Will, iar apoi am simțit cum îmi cuprinde mâna.

L-am privit în ochi în acel moment, el mi-a zâmbit foarte frumos şi m-a îmbrățişat.

- Hai să stăm îmbrățişați câteva minute, simt că atunci când te îmbrățişez, toate problemele mele dispar.

- Şi eu simt la fel, Will.

A fost un moment foarte frumos. Nu am să uit niciodată acele cuvinte frumoase, pe care Will mi le-a spus.

După un timp, ne-am întors la liceu. Pe drum, Will îmi spunea glume, iar eu râdeam întruna.

Am intrat în şcoală, iar eu încă râdeam destul de gălăgios. Will era tare amuzant. În fața noastră stătea directorul împreună cu Tyna.

- Kate, vino în biroul meu. Trebuie să vorbim

M-a luat puțin prin surprindere. L-am privit lung, apoi l-am salutat pe Will şi l-am urmat pe director. Tyna, de asemenea, ne urma şi ea.