-Josh, ascultă, nici nu procesez foarte bine la ora asta așa că te rog hai să nu vorbim despre ce s-a întâmplat.
-Cum să nu vorbești despre așa ceva? spune, apoi se târăște până la mine și mă sărută pe gât.
-Oricât de drăguț încerci acum să fi știu de fapt cum și cine ești.
Încep să mă îmbrac grăbită.
-Nu mă mai judeca după trecutul meu, eu încerc să mă schimb...
-Nu cred eu în schimbările astea.
-A da la prostul ăla de Dylen o să te duci acum, nu? El nici măcar nu te-a sunat să-și ceară scuze sau să te întrebe dacă te-ai supărat pentru NU-I PASĂ, clar nu-i pasă, are iubită, de ce nu renunți pur și simplu?
-Să renunț la ce? Am zis eu că îmi place de el sau?
-Cheryl serios, sărutul ăla pe care l-ați avut... ești îndrăgostită până peste cap.
Am căzut puțin pe gânduri aducându-mi aminte de sărutul ăla, de cum era atunci și cât de frumos se purta cu mine.
-Eu mă duc la școală, pa! spun simplu apoi plec.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ajung la școală și în curtea școlii văd un grup de copii adunați toți la un loc. M-am apropiat curioasă de ei și atunci am văzut pozele. Picioarele mi s-au înmuiat și simțeam că vreau să dispar. Erau imagini cu Sheila în lenjerie intimă pe care le făcuse băiatul plătit de mine. Și uitasem de planul meu. M-am enervat și le-am smuls nervoasă din mâinile colegilor, apoi am țipat:
-Vii se pare amuzant? Sunt niște fake-uri și se observă cu ușurință!
Apoi am alergat către primul coș de gunoi și le-am îndesat acolo. Mi-am continuat alergarea către sala de clasă. M-am uitat la banca în care stăteam de obicei eu cu Sheila și era goală, mi-am mutat privirea la locul lui Dylen și l-am văzut foarte supărat. Am mers cu pași speriați după ultima noastră "discuție" și am zis:
-Ești ok?
-Eu? Eu dacă sunt ok? Gândește-te la Sheila care de ziua ei uite ce a primit!
-Azi e ziua ei?
-Da, azi e! Nu-mi vine să cred jur! Nici nu a vrut să mă vadă azi!
-Îmi pare rău...
-Nu e vina ta, știu asta, deci nu-ți cere scuze, chiar îmi pare rău pentru ultimele mele reacții nervoase.
-Nu mai contează acum, tot ce contează e Sheila...
-Eu zic sa mergem mai pe seară la ea, că acum nu o să ne primească... își lasă capul supărat și eu îl iau în brațe. Am o idee...
-Spune.
-Eu chiar nu am niciun chef de școală, nici măcar nu mă pot concentra, vrei să mergem la mine?
