Mi-am mutat privirea la fotoliu de lângă mine și era Dylen care privea cerul. Câteva minute nimeni a zis nimic, până când eu m-am decis să rup tăcerea.
–Îmi pare rău! spun eu cu o voce înceată.
–Glumești? mă privește puțin nervos.
–De ce?
–Cheryl, nu mie ar trebui să-mi ceri scuze, ci lui Sheila.
–Cu ea am să vorbesc, dar vreau și iertarea ta.
–Pentru a te ierta vreau să văd că știi unde ai greșit.
–Nu trebuia să te sărut...
–Ăsta a fost jocu' Cheryl, nu aici ai greșit!
–Te-am mințit... spun privind podeaua rușinată.
–Da, exact, îmi ridică bărbia, dar eu te iert, însă nu mai minți, simți ceva pentru mine? eu am rămas șocată când am auzit această întrebare.
–Nu, doar m-am ambiționat.
–Bine. spune și mă ia în brațe.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Vineri plecasem de la munte și de atunci nici Sheila și nici Dylen nu m-au băgat în seamă, bine nici nu i-am căutat, dar nici ei pe mine. Azi este luni, am ajung la școală puțin mai devreme aștepând ca Dylen sau Sheila să apară. Dylen a apărut primul și doar ne-am salutat, apoi Sheila a venit și ne-am împăcat. M-am mirat că m-a iertat, dar cred ca Dylen vorbise cu ea. Ora începuse și eu și Sheila încă vorbeam despre ce am făcut în astea două zile.
–Weekend-ul meu a fost plictisitor, al tău?
–Păi... nu prea... eu și Dylen suntem împreună! spune Sheila fericită și eu simt un gol în mine.
–Mă bucur pentru voi. spun zâmbind fals.
După 5 minute în care mi-am revenit din șoc am rugat-o pe profă să mă lase la baie. Am ajuns la baie și am izbucnit în lacrimi. M-am uitat în oglindă și nu întelegeam ce simt, i-am dat un pumn și am spart-o, a început să-mi curgă puțin sânge, dar nu mă interesa, m-am așezat pe gresia rece și mi-am scos o țigară și mă tot gândeam "De ce plâng?".
"Sunt proastă?"
"Sunt invidioasă?"
"Sunt geloasă?"
"Nu am cum să fiu geloasă, asta ar însemna să-l plac pe Dylen, însă nu știu dacă asta simt."
"Cred că sunt invidioasă că Sheila a primit ceva de care mă atașasem, care avea grijă de mine, care mă făcea să râd în cele mai groaznice momente pentru mine."
"De ce nu pot accepta ca Dylen să fie iubitul lui Sheila și în continuare alături de mine ca amic?"
Gândurile îmi zboară când îmi vine o idee nebună. Am așteptat până la pauză, apoi mi-am luat geanta și m-am urcat în mașină. Am pornit și m-am dus direct către un bar unde aveam niște cunoștiințe. Am parcat mașina și am coborât, apoi am intrat în bar și am mers să vorbesc cu barmanul.
–Unde e șeful?
–Este în spate, dar este ocupat. spune el privindu-mă speriat de graba mea.
–Bine, hai că mă duc la el. zic și mă grăbesc către ușa care ducea la el.
Era păzită de bodyguarzi care m-au oprit.
–Nick lasă-mă să intru! am țipat eu și el, a deschis ușa, apoi a ieșit.
–Băieți, lăsați-o!
Intrăm în biroul lui și ne așezăm pe canapea.
–Cafea? mă întreabă el.
–Nu, am nevoie de ceva de la tine neapărat.
–Ce să fie?
–Un drog care să te facă să ți se taie filmul de tot, să te ia valul.
–Pentru tine?
–Nu, am nevoie să fac pe altcineva să fie o "plantă"...
–Păi bine stai să văd ce-ți pot da.
Spune el, apoi caută prin rafturi, după ce ia o punguță se așează din nou pe canapea.
–Ce e asta? zic eu după ce îmi pune în palmă o capsulă roz mică.
–Nu contează, doar o desfaci și o pui în băutură, ok?
–Cât trebuie să-ți dau?
–Cam 150 de euro e ok aș zice.
–Cam mult, dar poftim. spun eu după ce scot banii din portofel și i dau.
–Ți-am făcut o reducere că ne cunoaștem, că nu o dau sub 300 altfel.
–Așa bună e?
–Da, te asigur.
–Mai vreau ceva.
–Ce?
–Un băiat să îi dau o misiune.
–Când?
–În seara asta dau la mine o petrecere.
–Bine, ți-l trimi acolo, poftim numărul lui să-l suni să-i zici ce vrei să facă. spune și îmi dă o foaie cu un număr de telefon.
