Dylen nu sărise să o bată, doar o apucase de gulerul tricoului, dar Josh a sărit asupra lui cu un pumn. Dylen își ridică privirea nervoasă la el ca și cum nici n-ar fi simțit și îi da drumul lui Sheila, sărind la Josh. Îl împinge pe podea și se urcă peste el, apoi o mulțime de pumni îl lovesc.
–Gata! se repede Sheila asupra lor să-i oprească.
Josh aproape leșinase, atunci eu am început să plâng.
Cheryl –Te rog oprește-te! îl prinde de cap și i-l întrept către mine, când privirile noastre se intersectează se oprește, iar ochii lui se măresc privind către Josh speriat. Hai să plecăm de aici!
Dylen –Ce am făcut?
Sheila –E mort?! O să putrezești în pușcărie!
Josh –Nu m-am dus încă... șoptește el lipsit de puteri.
L-am luat pe Dylen și l-am tras afară. Ne-am urcat în mașină și am ajuns acasă repede. Stăteam amândoi pe canapea tăcuți, nici unul nu îndrăznea să zică nimic până ce eu am rupt tăcerea:
–Ce a fost asta?
–Despre ce vorbești?
–Dylen aproape l-ai omorât! spun eu speriată.
–Cher eu plec... vorbim mâine, ok?
–Poftim? Chiar așa mă eviți?
Se ridică fără să mai zică nimic și pleacă pur și simplu...
M-am pus în pat să mă culc, dar nu puteam adormi! De unde atâta violență? A fost foarte ciudat, a fost ca un criminal... Cu atâta ură îl lovea și oare ce se întâmpla dacă nu-l opream eu?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
*Ora 2:23 PM*
Eram pe canapeaua cafenelei lângă Dylen, doar ce terminasem orele. Fiecare și-a comandat ceva de băut, iar acum doar mestecam tăcută în cafeaua mea.
–Cher de ce nu mai vorbești cu mine?
–A fost ciudat faptul că tu nu ai mai vorbit cu mine după toate întâmplate...
–Dar acum vorbesc! spune morocănos, apoi da să mă pupe pe gât, dar eu mă feresc. Serios? Ok. se ridică să plece, dar eu îl opresc.
–Ok, scuze, dar vorbește cu mine! Ce s-a întâmplat cu tine?
–E ceva ca o moștenire... nu știu. E destul de greu să vorbesc despre asta.
–De la cine ai moștenit?
–De la tatăl meu. Există un sigur lucru care mă ajută în momentele alea, adică băutura.
–Serios? Trebuie să fie și altceva!
–Nu e nimic altceva Cheryl, mama a încercat să-l ajute și nu a sfârșit bine...
–Adică?
–A omorât-o și te rog nu te speria! Chiar dacă avem aceeași problemă nu înseamnă că eu voi face așa ceva! mi-a luat mâna și a sărutat-o, iar pe mine un fior rece m-a trecut.
Un alt Dylen? Wow, chiar mai am chestii de descoperit despre el, doar mie mi se pare sau lucrurile devin din ce în ce mai ciudate și îmi dau seama că de fapt nu l-am cunoscut niciodată pe Dylen. Câte secrete mai ascunde?
