Perfecțiunea în doze mici

Anunț

     Probabil a venit momentul să anunț ce se va întâmpla cu această carte. Nu știu nici eu. Nu cred că o mai continui curând, după cum probabil au observat unii dintre voi, m-am cam lăsat de scris romane de dragoste. Îmi vine greu să scriu anunțul ăsta. Să semnez sentința finală. Căci e probabil cartea în care mi-am notat toate evoluțiile și indvolutiile, greșelile și cele ce le-am făcut bine. De aceea cartea rămâne pe profil.

      E prea scurt și nu știu ce să vă mai spun și e prea lung ca să mai pot zice ceva, căci, chiar dacă nu pare, îmi pare la fel de rău ca și vouă că am abandonat acest mic proiect. Câți dintre voi mai sunteți aici? Câți dintre voi își amintesc anunțurile de la finalul capitolelor? Cele cu saluturile. Nu mă aștept să apară o grămadă de comentarii, poate nimeni nu va citi ce e scris aici. Căci din iulie și până acum a trecut o grămadă de timp și probabil ați uitat tot ceea ce am scris aici.

       Cartea aceasta va rămâne mereu în memoria mea ca fiind una dintre cele pe care le-am iubit cel mai mult și care a ajuns cel mai aproape de final. Așa cum am tot repetat în mai multe rânduri, e vorba de câteva capitole pe care nu știu dacă le voi mai scrie vreodată. Anunțul acesta este probabil ultimul și probabil ultima chestie pe care o postez aici. E prea drăguț tot ceea ce scriu chiar și pentru mine. Cine ar fi crezut că voi scrie asta vreodată? Eu sigur nu. Și îmi amintesc perioada în care am postat cel mai des, prin mai. Când aveam atât de multe idei și prea puțin timp să le scriu. Când relația lui Baverly și a lui Ross a prins cu adevărat contur.

      Și pentru o carte atât de slabă, căci a fost slabă, este atât de apreciată. Pentru unii pare puțin, 2,6k de vizualizări și vreo 400 de voturi, dar pentru mine înseamnă atât de mult. Când am început să scriu, acum mai bine de un an când am început să scriu, nu îi dădeam sorți de reușită. Și, la urma urmei, era o altă carte printre toate cele de dragoste printre miile de pe wattpad. Ce șansă avea să se ridice? Poate că niciuna.

       Dar cred că scurta ei înălțare infimă se încheie aici. A venit timpul să se prăbușească și să devină o amintire printre multele mele memorii. Și poate, când voi fi o mare scriitoare, voi vorbi de ea ca fiind cartea mea de suflet. Primul meu proiect, care a format ceea ce sunt acum și ceea ce voi deveni într-un viitor poate nu așa îndepărtat și independent de trecut.

       Însă până atunci, acesta este finalul acestei cărți. Poate unii dintre voi își doresc o continuare, unii poate dau dracu tot ce am spus aici, unii citeau probabil din plictiseală. Însă puterea unui final stă în mâinile voastre, deci, cine mai e aici și mai ține la cartea pe jumătate cât țin eu, este invitat să își scrie propriul final în comentarii sau să-mi spună părerea lui despre ce a fost până acum.

        Vă invit să citiți și celelalte scrieri ale mele, deși nu știu câți dintre voi ar aprecia fantezia, și cred că aceasta este momentul în care Baverly și Ross își iau rămas bun de la voi. Într-o poveste neterminată, cu un final incert și nescris care nu va mai apărea probabil.

     

                                   Cu multă iubire, Sabina!