Perfecțiunea în doze mici

Capitolul 1

1. Iluzii a ceea ce credeam că poate fi adevărat...

Îmi deschid obosită ochii, sunetul alarmei trezindu-mă cu țiuitul ei enervant. Primele două dăți în care a sunat, am încercat să o ignor, a treia oară deja m-am înfuriat. Îmi întind mâna spre noptieră, înșfac telefonul și o opresc.

- Mult mai bine, murmur pentru mine și continui să privesc tavanul unde lumina plăpândă a zorilor se luptă cu umbrele pentru supremație.

După alte câteva minute de privit tavanul asemenea unei nebune, încerc să mă ridic. Însă o greutate bizară îmi apasă abdomenul, astfel prăbușindu-mă din nou pe saltea. Mă uit în jurul meu buimacă și întrezăresc lângă mine un alt corp. O privire mai atentă înspre el și îmi dau seama că aparține lui Cameron.

Una dintre mâinile sale este așezată pe mijlocul meu, în așa fel încât mă țintuiește pe pat. Mereu a fost drăguț când doarme. Buzele lui întredeschise și cele câteva șuvițe de păr ce-i atârna peste față îi dau o alură adorabilă, iar faptul că strânge cu cealaltă mână o pernă în brațe îl fac cel mai drăgălaș lucru, sau om, pe care l-am văzut vreodată.

Încerc să-i dau mâna la o parte de pe mine fără să-l trezesc. Mustăcește o clipă, mormăind, și strânge mai tare perna în brațe, iar eu reușesc să mă eliberez cu succes.

Mă ridic din pat și îmi salt pantaloni de pijama, pe care nu-mi amintesc când i-am luat pe mine. Suspin când văd cele trei valize pe care mama le-a pregătit cu o seară în urmă și mă îndrept spre baie.

Deschid ușa silențios, având grijă să nu-l trezesc pe fratele meu, și îmi vâr corpul înăuntru. Baia arată la fel de luxoasă ca întotdeauna. Acea cadă făcută în interiorul podelei, acel vas de toaletă cu orificii deranjante pe margini, acea chiuvetă mai adâncă decât gura unei găleți. Toate mă enervau și îmi creau repulsie față de casa copilăriei mele.

Îmi abandonez pijamalele pe gresie și intru sub duș. Pornesc apa și în jet de apă fierbinte îmi atacă pielea aproape instant, punându-mi simțurile în funcție și le pregătește pentru o zi lungă.

Un suspin îmi scapă printre buze odată ce pielea mea face contact cu felul de duș. Masez pielea repetitiv și, odată ce tot corpul meu este acoperit cu spuma lichidului parfumat, mă clătesc.

Mă șterg prosopul curat și mă îmbrac cu hainele alese de mama aseară și ies din încăperea aburindă.

În cameră mea, Cameron stătea în fund pe pat, frecându-și ochii îngustați din cauza lumini din încăpere. Câteva șuvițe de păr blond îi stăteau lipite de față lucind în razele nu atât de intense ale soarelui ce se pregătea să domnească încă o zi pe cerul albastru și să vegheze toți locuitorii pământului, puteam spune că fratele meu era de-o frumusețe rar întâlnită.

Odată ce privirile ni se intersectează îmi aruncă un zâmbet ștrengar și somnoros, îmi face semn cu mâna să vin lângă el.

- Pregătită de facultate? Mă întreabă voios trecându-și mâna printre buclele sale, privind când la mine când la cele trei geamantane.

Privesc trolerele uriașe ce se odihneau în colțul camerei. Azi plec la facultate.

- Nu știu! Exclam dintr-o dată către fratele meu, care își întoarce instant capul spre mine. Nu stiu, Cameron, zic mai încet și mă așez lângă el.

- Nu-i așa rău, îmi răspunde blajin, mângâindu-mi cu grijă umărul. Mă bucur cât pot de mult de atingerea sa, care îmi mai domolește starea de neliniște interioară. Iar el continuă să mă mângâie până când deschid gura.