Perfecțiunea în doze mici

Capitolul 16

16. La naiba cu voi doi...

Îmi trec mâna prin păr oftând obosită. Sunetele nu prea ortodoxe ce se aud din camera alăturată îmi tulbură somnul, și o durere surdă îmi ține capul ca pe cuie. Mă împart între ideea de a intra peste ei și să-i sugerez lui Will să o dea mai încet cu capul de perete și să stau și să mă bucur de compania lui Ross, fie el și adormit.

E adorabil, cum stă, cum respiră. Are corpul înclinat spre mine, ca și cum m-ar fi ținut în brațe, iar pieptul i se mișcă ritmic într-o respirație regulată și liniștită.

O altă bubuitură îmi perturbă contemplarea și ăsta este momentul în care îmi dau pătura jos de pe mine și mă ridic.

- La naiba cu voi doi și sexul vostru astăzi și mâine, înjur în barbă și mă îndrept spre ușă, cu grijă să nu-l trezesc pe Ross, căci sigur mă va reține.

Ușa scârțâie când o deschid și corpul de pe pat foșnește în așternut. Îmi duc mâna la inimă când Ross își reia sforăitul ușor și răsuflu ușurată continuându-mi drumul către camera prietenului meu.

Când ajung în fața ușii zâmbesc șiret și aplic pe lemnul lucios doi pumni. Sunetele încetează și îmi lipesc urechea de ușă. Aud foarte încet glasul lui Claire care pare că-l ceartă pe Will. Îmi abțin râsul.

- Will, dă-o mai ușor cu capul de pereți, țip și Claire se agită prin cameră până la ușă, când îmi deschide.

Are cearceaful în jurul corpului și râd când o văd mai roșie ca o tomată coaptă până la refuz.

- Ai retard mintal, urlă la mine și își atinge tâmplele nervoasă, cum să vii la noi la ușă și să ceri așa ceva?!

Râd ironic și îmi pun mâna pe tocul din lemn zâmbindu-i apoi fad.

- Eu n-am retard mintal, încep pe un ton sarcastic, dar mi-e teamă, draga mea, Claire, că tu vei avea după capetele astea pe care le-ai luat în pereți. Chiar așa, continui și m-ai ironică, în timp ce ea strânge cearceaful între degete, l-ai pupat pe Will sau zidul, eu cred că a doua variantă.

Claire își mărește ochii la mine și se înrosește, de data asta de la nervi. Will râde înfundat în cameră și îmi bag capul pe ușă, și îl surprind cum analizează sutienul pe care, cel mai probabil, Claire îl purta.

- Făt frumos, ești amuzat, nu uita că ești la rândul tău în costumul lui Adam, asemenea consoartei tale.

Will mă săgetează cu privirea veninos și râd puternic când Claire i zâmbește provocator, iar el înghite în sec.

- Bravo, Baverly, ne-ai stricat partida, îmi spune Claire supărată și zâmbesc mulțumită când altă replică ironică mi se conturează în minte.

- Parcă îți plăcea Ian, spun, deci nu te deranjează așa tare. Plus, chiar tu ai spus că nu-i așa de bun la pat precum pretinde, zic și zâmbesc răutăcios. Will, vezi și tu cum o satisfaci pe fata asta, că fuge și se duce la Ian, râd când ochi lui Will se deschid brusc și îmi acordă o privire arzătoare după care o privește pe Claire, care se repede să dreagă lucrurile.

Însă înainte să apuce să spună ceva ușa de la camera mea se deschide și un Ross somnoros iese pe hol fiind confuz.

- Ce se întâmplă aici? Întreabă în timp ce se freacă la ochii amorțit.

Îmi pun mâna la gură în intenția de a opri hohotul de râs care îmi iese printre buze, dar eșuez lamentabil.

- Întrerup partide, mai nou, spun printre respirații când reușesc să mă mai liniștesc.