Neașteptat

6. Theo

* Perspectiva Emmei*

S-a lăsat întunericul, ceea ce înseamnă că mă pot transforma și pot investiga puțin pădurea.

Îmi las lupoaica alba să iasă la suprafață și alerg prin pădure. Îmi era dor să pot alerga singură, fără a fi întreruptă de ceva sau de cineva. Adierea vântului se strecoară prin blana mea ascuțindu-mi și mai tare fiecare simț. Alerg din ce în ce mai tare, însă ceva mă face să mă opresc. Vedeam cum un om se apropie repede de mine. Nu îmi ia mult până să realizez că nu era un simplu om, ci un vârcolac.

Abilitatea de a te transforma complet în lup apare odată cu vechimea în acest domeniu, daca îl pot numi așa. Eu și Jacob așa ne-am născut, din doi părinți vârcolaci. Se pare că asta a fost o minune.

- Transformă-te în om! îmi spune vârcolacul autoritar din fața mea.

Uu, cineva are personalitate. Aleg să îl ascult, nu de frică, pur și simplu voiam să-mi vadă fața și să văd dacă mă va ataca, când va realiza ca sunt o fată, teoretic, fără apărare și nouă prin zonă.

Mă transform, iar expresia feței sale e de milioane. Rămâne mască, fără să știu din ce motiv. Oricum nu prea mă interesa.

- Rândul tău, spun încercând să-i imit tonul autoritar, cred că mi-a ieșit mai bine decât lui.

Acesta se consemnează, iar de sub fața de vârcolac păros, mi se dezvăluie o față de om superbă. Rămân si eu, la rândul meu, mască.

- Eu sunt Theo, îmi spune în timp ce îmi întinde mâna respectuos.

- Emma, spun prinzându-i mâna.

Răsucește puțin strânsoarea mâinilor, se apleacă și îmi pupă mâna. Tot sângele mi se ridică în obraji. În afară de tata și de Jacob nu mi-a mai făcut nimeni așa. Un zâmbet copilăresc îmi apare pe față.

- Ești superbă, îmi spune privindu-mă fix în ochi. Ești nouă pe aici?

- Mulțumesc și da, doar ce m-am mutat din New York.

- Și ce te-a făcut să lași o asemenea metropolă pentru orășelul asta uitat de lume?

- Am vrut să schimb aerul și să vin într-un loc mai liniștit.

Chiar dacă îmi făcea plăcere să vorbesc cu el nu-i puteam spune adevăratul motiv.

- Îmi pare rău să fiu eu cel care-ți dă vestea asta, dar Beacon Hills nu e deloc un orășel liniștit.

Nu îi mai răspund nimic. Ne-am așezat pe jos și am început să povestim. Orele au trecut fără să-mi dau seama. Când iau telefonul nici nu apuc să mă uit la ceas că văd 20 de apeluri nepreluate de la Jacob. O să am un scandal monstru acasă.

- Eu mâine am școală și cred că ar fi timpul să merg acasă, spun ridicându-ma de pe pămăntul rece.

- Și eu am. Îmi dai numărul, poate ne vedem mâine prin liceu.

- Sigur, notează.

*Perspectiva lui Jacob*

Fetița asta deja întrece măsura. E ora 4 dimineața și ea tot nu a ajuns acasă. De la 1 o tot caut și tot de atunci încerc și s-o sun. Îmi fac o grămadă de griji, e nouă aici, încă nu știm ce creaturi se învârt prin zonă. Știu că e puternică, dar totuși nu mă bazez sută la sută pe asta. Doar că dacă nu a pățit nimic îi voi face un scandal monstru.

Aud ușa de la intrare și cobor în cea mai mare viteză scările.

- Fetiță, ai de dat niște explicații!

Se pare că mă ignoră și doar zâmbește la mine.

- Ce ai fumat, Emm?

Niciun răspuns.

Aa, cum de nu mi-am dat seama. S-a văzut cu Scott. Chiar îmi place mult de el, chiar dacă are iubită, ar fi perfect pentru sora mea.

- Și cum a fost cu Scott?

Brusc zâmbetul îi dispare.

- Ce ai fumat, Jacob? Nu m-am văzut cu niciun Scott.

- Atunci ce s-a întâmplat?

- Am întâlnit un băiat superb și mai presus de toate astea e și vârcolac. Îți dai seama ce bine ne-ar prinde?

Nu-i înțeleg entuziasmul. Întotdeauna a dat-o-n bară cu băieții.

- Vreau să-l cunosc și eu!

- Bine tati, mâine la școală.

Credula, râdea de mine că-mi place de Malia, dar ea ce face?

Urcăm împreună scările și ne îndreptăm fiecare spre camerele noastre.