Neașteptat

2. Liceul

Deși speram să stăm cât mai puțin pe aici, se pare că va fi nevoie să ne mutăm, poate definitiv aici, pentru a-l susține pe tata.  În dimineața următoare pornim toți trei spre liceu, pentru a face toate formalitățile pentru a continua studiile la liceu din Beacon Hills. Tata le-a explicat secretarei și directorului situația noastră școlară de la fostul nostru liceu.

- Având în vedere notele lor foarte bune, dar și faptul că în aceste momente au ales să fie lângă dumneavoastra, am onoarea de a va ura bun venit la liceul nostru, domnule și doamnă Launter, spune directorul zâmbind în timp ce dăm mâna politicos cu el.

-Lydia Martin și Stiles Stilinski sunt rugați să vină în biroul directorului, spune secretara în microfon.

-Imediat vor veni președinții consiliului elevilor pentru a vă face un tur al liceului.

*Perspectiva lui Stiles*

Oh, nu! Data trecută când mi-am auzit numele într-unul dintre difuzoarele din școală am primit detenție 3 ore.

- Ce ați făcut, copii? ne întreabă Scott.

- Cred că au aflat cine a scris mesajul acela pe mașina antrenorului, spun puțin crispat.

- Numai la lucruri rele te gândești. Dacă era vorba de mașină, vă chema pe tine și pe Scott. Din moment ce m-a chemat și pe mine, sigur e ceva ce ține de consiliul elevilor, mă încurajează Lydia.

- Ah, am și uitat că sunt președinte, spun privindu-i de sus pe ceilalți încercând să mă impun cumva în fața lor, însă toti au izbucnit în râs. Copiii ăștia, nu știu să respecte personalitățile importante ale școlii.

Gașca a început să râdă și mai tare. Nu m-am putut abține și am râs și eu. Mda, așa sunt eu, mereu amuzant.

Mă îndrept încrezător cu Lydia spre biroul directorului. Când ajungem, ca un adevărat cavaler deschid ușa și o las pe Lydia să intre prima. Când vine rândul meu să intru, mă împiedic. Ahh, pragul ma-sii. Mereu uit că e acolo. Îmi recapat repede echilibrul sprerând să nu mă fi văzut nimeni, însă când ridic privirea, toți deja chicoteau.

- Off, Stilnski, cum ai ajuns tu să fii președinte? mă întreabă directorul, încercând să nu râdă.

- Pe pile, zic ironic, dar știind că asta este adevarul.

După încă câteva chicoteli directorul vorbește din nou.

- Ei sunt Emma si Jacob Launter și sunt noi în liceu. Faceți-le vă rog un tur al liceului.

Dăm mâna respectuos și abia după mă uit la fețele lor. Ce frumoși sunt. Mai ales Emma. Bine, nu pot vedea alta fata în afara de Lydia, dar doar îmi clătesc și eu puțin ochii.

*Perspectiva Emmei*

Ușa se deschide și pe ea intra o fata roșcată, drăguță, apoi intră și un puști, căruia nu apuc să-i văd față pentru că se împiedică de prag. Ce pămpălău! Nu mă pot abține și îmi scapă un chicot, însă când ridică fața, wow, e chiar drăguțel pămpălăul. Bine nu-i genul meu clar, dar știu să apreciez un om.

**

- Sunteți gata să trăiți cele mai tari aventuri în liceul asta? ne întreabă Stiles.

- Stiles taci, îi șoptește Lydia. Și ce vânt vă aduce pe aici?

- Părinții noștri locuiesc aici. Mama noastră a murit, iar noi am venit să-i fim alături tatălui nostru, spune Jacob.

Normal că nu putem să le spunem adevărul, oamenii nu ar trebui să știe de existența forțelor supranaturale, deși simt o energie ciudată din partea unuia dintre ei.

- Auu. Îmi pare rău. Am auzit despre cazul mamei voastre, adaugă Lydia. Și de unde veniți?
- Am stat singuri în New York pentru a urma un liceu bun.

- Hei, uite gașca noastră! spune Stiles încercând să depășească discuțiile emoționante.