Neașteptat

Capitolul 9

* Perspectiva Emmei*

Am ajuns acasă, după o zi extenuantă la școală.

- Hei, daddy! îmi salut tatăl.

- Bună, eroii mei, ne răspunde la salut.

- Ce faci? Cum mai ești? îl întreabă Jacob.

- Sunt mai bine, cred că o să ies puțin azi.

- În sfârșit, după două luni ieși și tu din casă. Bravo tati, îl felicit eu.

- Noi și gașca mergem la sală după-amiaza asta. Vii cu noi?

- Cred ca voi veni.

După ce luăm prânzul am urcat în camera mea și am încercat să mă odihnesc putin. Când aproape adorm, telefonul începe să sune. Era Theo. Îi răspund.

Apel telefonic

Theo: Ne vedem într-o oră la sala de lângă liceu?

Eu: Dar gașca merge la sala din partea cealaltă a orașului.

Theo: Și ce treabă avem noi cu ei? Noi mergem acolo. Să fii acolo într-o oră.

* Sfârșitul apelului*

N-am apucat să mai zic nimic. De ce nu mă pot împotrivi băiatului ăstuia? Merg la Jacob să-l anunț.

- Eu și Theo vom merge la sala de lângă școală.

- Dar e în partea cealaltă a orașului. Ascultă mie nu-mi place deloc băiatul ăsta. Dacă îți face ceva orice, spune-mi și ne vom ocupa noi de el.

- Care noi?

- Gașca!

- Dacă se atinge vreunul de el, jur că mă ating și eu de voi!

- Asta e o amenințare, sau ce?

- Da, exact asta e.

Ies din cameră trântind ușa. Îl aud pe Jacob cum mă face bipolară, dar nu mă interesează.

Intru repede în duș. Când ies merg să-mi aleg hainele.

Merg în garaj să îmi iau mașina și pornesc spre sala la care mă aștepta Theo.

Când ajung îi văd mașina lui Theo însă el nu-i nicăieri. Super, nici măcar n-a avut bunul simț să mă aștepte. Am impulsul de a pleca si de a mă duce la ceilalți, însă ceva mă împinge de la spate să intru în sală.

Intru și îl văd pe Theo care se încălzea.

- Ce bine arăți, îmi spune Theo când mă observă.

- Da, puteai să mă aștepți, nu crezi?

- Nu, îmi spune dur.

Încep și eu să mă încălzesc aproape de Theo. Niciunul dintre noi nu scoate niciun sunet, așa că aleg să îmi bag căștile în urechi. Theo se uită puțin urât la mine, dar îl ignor.

Mă așez pe un scaun și încep să lucrez pentru picioare. În timpul ăsta pot sta puțin și pe telefon. Intru pe WhatsApp  și văd că Jacob a trimis o poză.

Jacob: Ăștia care n-ați venit, nu știți ce ați pierdut.

Sigur se referea la mine, așa știe el să fie subtil, însă chiar m-a făcut să-mi pare rău că nu m-am dus cu ei.

Bag mașina în garaj și mă îndrept spre  intrarea casei. Nu mai am chef de nimic. Deschid ușa și aud o mulțime de râsete din sufragerie. Când ajung să văd ce se întâmplă văd toată gașca jucând-se ceva. Toată gașca plus tata.

- Ce se întâmplă aici? îi întreb.

- În sfârșit a venit și prințesa lu tata. Haide vino să stai cu noi.

Mă conformez și mă pun pe singur loc rămas liber de pe canapea, fix lângă Scott.

- Și ia zi tati, tu pe ce baiat de aici ai pus ochii?

- Pe niciunul tata, băiatul pe care am pus eu ochii, nu-i aici.

- Cheamă-l și pe el.

- Nu cred că e momentul.

- Copii, lăsând gluma la o parte. Consider că suntem între prieteni aici.  Eu am o oarecare experiență și simt că în orașul ăsta este ceva foarte puternic și mai exact, cred că acea persoană este mai aproape decât credem.