Capitolul 22

127 7 2
                                    

*Perspectiva Emmei*

Cobor scările casei lui Scott alături de Malia.

- Fetelor, nu mâncați? ne întreabă Melissa drăguță.

- Mie nu îmi e foame, spun.

- Nici mie, spune si Malia.

- Cum vreți voi, spune Melissa. Încuiați voi, vă rog? Eu mă grăbesc spre spital.

- Te ducem noi, spun.

- Bine, atunci haide.

Urcăm în mașină. Mă simt ușor jenată de Melissa. Adică nu știu ce părere are despre mine. Poate că nu mă consideră suficient de bună pentru fiul său. Malia se uită la mine cum mă agit la volan așa că hotărăște să spargă ea gheața.

- Și, Melissa, ce părere ai despre actuala iubita a fiului tău?

Mă uit la ea cu o privire de parcă aș omorâ-o.

- Nu prea am avut timp să ne cunoaștem, dar simt eu că e cea mai potrivită pentru fiul meu.

Rămân ușor șocată și simt cum mă înroșesc. Nici nu știu ce aș putea să îi spun.

- Da, nu știu ce aș putea să mai spun. Adică și eu simt că e perfect pentru mine, iar lucrul ăsta nu poate să fie decât de bine, spun.

- Sper să fiți fericiți! ne urează Melissa.

E așa drăguță. Seamănă mult cu mama, atât la fizic cât și la comportament. E așa caldă, grijulie, iubitoare. Poate că mama mi-a fost luată, iar cumva să mai compenseze lipsa ei au apărut în viața mea ea și fiul său.

- Mulțumesc că m-ați adus fetelor. Aveți grijă!

- Te pupăm, spune Malia.

Pornesc mașina spre casă, însă ceva ciudat îmi atrage atenția la Malia. Are o mușcătură pe gât. Ce fantezii de copii mai are și Jacob.

- Ce-i cu semnul de pe gât? o întreb curioasă.

- E de la Jacob. M-a marcat, îmi spune.

- Te-a ce? întreb confuză.

- M-a marcat. Așa fac vârcolacii când își găsesc sufletul pereche. Asta e felul de a anunța pe toată lumea că ești a lui. Pe tine nu te-a marcat încă Scott?

- Să mă ce? întreb încă confuză.

- Ești atentă la ce zic eu?

- Ăăă, da, doar că mi se pare ciudat. Adică de ce ai face asta?

- E un fel de ritual.

- Foarte ciudat.

Conversația ne este întreruptă de telefoanele noastre care sunau. Era Lydia.

- Răspunde doar tu, îi zic Maliei care mă ascultă.

*Conversație telefonică*

Malia:Hei Lydia! E și Emma lângă mine, deci te auzim. Ce s-a întâmplat?

Lydia: Ok, e si Allison în conferință. Voiam să vă întreb dacă și iubiții voștri s-au ridicat brusc din pat și au început să se îmbrace în grabă, fără să vă spună unde pleacă?

Eu, Malia și Allison: Nu, mie mi-a spus că se duce la antrenament.

Lydia: Off, de ce îl am eu pe cel mai aiurit?

Allison: Tu l-ai ales.

Lydia: Da, dar are el farmecul lui și zâmbetul lui...

NeașteptatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum