Neașteptat

26. Răpite

*Perspectiva lui Scott*

Panica mă cuprinde. Nici nu știu ce să fac în astfel de situație. Cum să le spun celorlați că nu am fost în stare să le apăr pe fete. E numai vina mea, iar dacă asta se va termina cu bine, nu le voi mai scăpa din ochi niciodată, bine, cel puțin pe Emma. Doar că nu, nu trebuie să mă gândesc la ce e mai rău, vor fi bine.

- Ce facem acum? mă întreabă Liam.

- Nu știu fiule, nu știu, îi răspund cu ochii-n lacrimi.

*Perspectiva lui Liam*

Nu l-am mai văzut niciodată pe Scott așa speriat, tocmai d-aia trebuie să mă adun eu și să iau deciziile corecte.

- Hai repede să îi anunțăm și pe ceilalți, spun.

- O să mă creadă un ratat, îmi răspunde Scott.

- De când ești tu așa mândru?

- E doar vina mea Liam.

- Nu, nu este. Și totuși dacă ar fi așa, ce ai de gând? Să mergem doar noi doi să le salvăm? Fii serios, știm amâmdoi că nu ar ieși bine. Am putea muri toți patru. Haide să le cerem ajutorul tuturor. Așa am fi siguri că le vom salva tefere.

- Da, ai dreptatea. Eu nu sunt un om mândru, însă îmi e frică de ce va spune Jacob, mai ales, când va auzi că sora lui geamănă, dar și iubita lui au dispărut.

- Nu se va gândi nici o secundă că e vina ta, serios. Pentru că nu e. Eram toți în vestiar și nu știam ce se întâmplă aici.

- Dacă nu îmi spuneai tu să ieșim să pornim curentul poate nici nu am fi remarcat prea curând că lipsesc.

- Nu te mai învinovăți atât și haide, să nu mai pierdem timpul.

Pornim în fugă spre vestiar unde a rămas doar restul găștii.

- Avem o problemă, mare, spune Scott.

- Ce s-a întâmplat? întreabă toți.

- Fetele, le-au răpit, se bâlbâie Scott.

- Poftim? țipă Jacob.

- Kira și Theo le-au luat pe Emma și pe Malia, spun eu mai clar.

Toți se ridică de pe băncile pe care stăteau, speriați.

- Și ce e de făcut în situația asta? întreabă Isaac.

- Ce ar fi să le sunăm? întreabă glumeț Stiles.

- Nu e momentul Stiles, spun sec.

* Perspectiva Kirei*

E așa de bine când reușești să obți ceea ce îți dorești. Simt așa o euforie că am reușit să o prind pe Emma la pachet cu Malia.

- Ce facem cu ele? mă întreabă Theo.

- Le torturăm, spun senină. Se vor ruga de mine să le omor, doar că nu, nu le voi face acest favor. Voi aștepta până vor veni și ceilalți și o să le omor de față cu ei, doar așa să înteleagă cu cine s-au pus.

- Bun plan, răspunde Theo ușor nesigur, însă nu-l bag în seamă.

Merg spre camera în care le țin pe tipele astea două.

- Ce fac frumoasele mele? întreb.

- Nu putem spune același lucru despre tine, spune Malia.

- Au, buna mea prietenă. Nu mă așteptăm din partea ta la așa ceva, zic.

- Surpriză!

- Nu cred că ești în măsură să faci glume, o ameninț.

- Știi ca nu mi-e frică de tine.

- Poate ar trebui.

Apăs pe un buton care porneste curentul prin firele cu care erau legate fetele.

- Uu, artificii, spun și râd malefic.

Opresc curentul, doar nu vreau să le omor așa de repede. Unde ar mai fi distracția?

- Foarte periculoasă ești tu, spune Emma.

-Încă nu ai văzut nimc, o asigur. O să mă rugati să vă omor.

- Asta nu o să se întâmple niciodată.

- Doar nu sunteți atât de naive să credeți că veți fi salvate. Dar judecând după fața voastră, sunteți.

- Du-te dracu Kira, țipă Malia.

- Doar împreună cu voi, îi spun.

Mai apăs odată pe butonul meu minune și boom, iar artificii. Fetele țipă, sper să le doară mult mai rău decât m-a durut pe mine ce au făcut.

- Ce s-a întâmplat frumoaselor cu părul vostru de e în toate direcțiile. Oo, de la curent? Ce tare.

Scot telefonul din buzunar pentru că îl aud cum sună.

*Conversație telefonică*

Eu: Da iubitule.

Scott: Unde sunt fetele?

Eu: Caută-le

Scott: Kira, spune unde sunt.

Eu:Din păcate nu mai pot continua această conversație. Pa!
Scott: Kira nu

* Sfârșitul conversației telefonice*

- Ups, spun după ce închid.