Motivați de moartea suspectă a mamei lor, Emma și Jacob decid să se mute in Beacon Hills, până află circumstanțele în care mama lor s-a stins. Acolo însă, se vor lovi de alte întâmplări neașteptate. #teenwolf #fanfiction
Deci în seara asta este meci, ceea ce înseamnă că o să fie toți cei din gașca minune prezenți. Sper doar ca Brad să își facă treabă și să le rupă tuturor picioarele.
- La ce te gâdești? simt mâna lui Theo care îmi atinge umărul și mă face să tresar.
- În seara asta e un meci, ceea ce înseamnă că toți vor fi acolo. Îi putem prinde dintr-o lovitură, spun.
- Te-ai gândit că sunt toți acolo? Și prin toți, mă refer la toți. Cum am putea doar noi doi să ne luptăm cu toată haita? întreabă Theo.
Uneori sunt prea axată pe răzbunare și parcă mă arunc cu capul înainte. Noroc cu Theo care mă aduce la realitate. Chiar e superb, doar că nu, nu mă pot îndrăgosti acum, nu de el.
- Da, ai dreptate. Atunci vom aștepta ca Emma să rămâna singură și atunci o vom ataca. Sigur vor veni toți după ea, spun.
Theo se uită la mine cu un zâmbet nebun pe față. Se pare ca mi-am găsit aliatul perfect pentru războiul ăsta.
***
Ajungem pe terenul de fotbal și stăm în spatele băncuțelor, în întuneric, pentru a nu fi văzuți de nimeni.
- Degeaba și-a creat Brad o armată de vârcolaci. Ai văzut ce i-au făcut Ethan si Jacob? vocea lui Theo mă aduce din nou la realitate.
- Nu se așteptau ca și Jacob ca fie vârcolac. Și-a jucat bine cartea geamănul nesuferit, spun.
Printr-o minune echipa din Beacon Hills a câstigat. Cândva chiar credeam în potențialul echipei. Asta se întâmpla pe vremea când jucam alături de fostul meu iubit, atunci când îl susțineam în tot ceea ce voia să facă, asta înainte să apară parașuta asta, care o să regrete mult răul pe care mi l-a făcut. Oricum, nu pentru a vedea meciul suntem aici, deci trebuie să o urmărim pe Emma.
*Perspectiva Emmei*
Meciul s-a terminat așa cum am sperat. Jacob e bine, băieții accidentați și-au revenit și ei, iar Stiles țopăie în jurul nostru ca nebunul mândru de golurile pe care le-a dat. Nu aveam ce să zic, chiar a dat niște goluri superbe, dar cred că e din cauza faptului că niciun adversar nu a mai avut curajul să le stea în față băieților.
- Mergem să ne schimbăm, ne vedem în parcare? Poate ne strângem undeva să sărbătorim, îmi spune Scott.
- Ok, putem merge la noi, spun.
- Să vorbesc și cu restul și poate facem așa.
- Ok, vă așteptăm la mașină.
Scott îmi dă un sărut pe frunte și după fuge spre vestiar. O iau pe Malia de braț și mergem spre parcare.
- Cred că mi-am uitat geaca pe bancă, spun și mă uit în spate. Mă întorc imediat.
- Te aștept aici, spune Malia în timp ce își scoate telefonul din buzunar.
Mă îndrept grăbită spre bancă, pentru a nu o face pe Malia să mă aștepte mult. Când mai am doi pași până la bancă simt o prezență ciudată, dar cunoscută. Printre bănci pot vedea niște ochii galbeni. Cred că am intrat în probleme.
- Ne întâlnim din nou, drăguțo, aud o voce familiară venită din spatele meu.
Mă întorc cu o oarecare teamă și o văd. E Kira. O, doamne, chiar am dat de probleme! Malia este după colțul școlii și nu mă poate vedea, dar mă poate auzi.
- Kira, ce vrei?
- Să avem o discuție, ca între fete. Doar că nu pot să te țin în picioare, aș fi cam nesimțită, nu crezi?
- Spune ce ai de spus!
Simt o mână rece care se înconjoară în jurul gâtului meu. Nici nu trebuie să îi văd fața pentru a știi cine e. Experimentul eșuat de Theo.
- Dă-mi drumul, țip în așa fel încât să mă poata auzi și Malia.
- Emma, ești bine? aud vocea din depărtare a Maliei, care imediat ce vede ce se întâmplă fuge spre noi.
Kira face un gest cu mână și electricitatea din toată școala pică. Simt cum sunt trasă de Theo prin întuneric. Malia încă încearcă să-și facă drum spre Kira pentru a o ataca. Brusc luminile se aprind. Sper ca Malia i-a dat una de să-i mute fața.
* Perspectiva lui Scott*
Sunt aproape gata. Mai trebuie să-mi leg șiretele și pot pleca. Îmi sprijin capul de dulap și închid puțin ochii pentru a mă relaxa, însă când deschid ochii, tot ce văd e întuneric. Primul gând este acela de a duce mâna la ochi pentru a mă asigura că i-am deschis. Da, i-am deschis. Doar n-am orbit. Asta chiar ar fi o problemă.
- Ce s-a întâmplat? aud vocea lui Stiles puțin speriată.
- Doar o pana de curent, spune Liam.
Huh, m-am mai liniștit.
- Scott, vii cu mine la panou să ridicăm siguranță? continua Liam.
- Sigur, spun în timp ce aprind lanterna telefonului.
Ajungem afară lângă panou și ridic siguranța, iar toata scoala se luminează. Pornim înapoi spre școla, dar Liam mă prinde dintr-o data de braț și mă oprește.
- Ai auzit asta? mă întreabă.
- Ce asta?
- Părea să fie Malia. Țipa.
Ascult puțin și se mai aude un țipăt. Fugim cât putem de repede spre teren. Când ajungem o vad pe Emma care este bătută de Theo, iar Malia abia îi mai face față Kirei. Instant ochii mei se înroșesc, iar ai lui Liam se îngălbenesc. Fugim spre locul unde cei patru se bat.
- Mă ocup eu de Kira, îmi spune Liam.
Îi sar în spate lui Theo. Imediat ce acesta se întoarce spre mine, Emma cade. Dacă puștiul ăsta se mai atinge de ea, vreodata, jur că-l toc mărunt.
Theo îmi dă un pumn în față, iar apoi mă sfâșie cu ghearele pe piept.
- Data trecută m-ai prins nepregătit, spune. Dar acum a venit rândul tău să fii inconștient.
După ce îmi spune asta, se aruncă pe mine și începe să-mi dea pumni. Ce a făcut ăsta de e așa de puternic?
Brusc lumina se stinge, iar, asta e cu siguranță mâna Kirei.
- Haide, Theo! țipă Kira.
- Cu Malia ce facem? întreabă Theo.
- Ia-o și pe ea.
Se aud pași însă nu pot vedea nimic.
- Liam, țip.
- Sunt aici, nu văd nimic.
Aud râsul malefic al Kirei care se îndepărta. Luminile se aprind, după care se aude zgomutul de roți ce demarează.
- Le-au luat, spune Liam.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
