După

1/6

— Ce? Vă cunoașteți? întreabă Zoey uitandu-se spre amandoi.

— Păi, spun facand o pauză pentru a mă uita Josh, ne-am întalnit în avion!

Josh a zambit, iar după privirea lui a început să mă analizeze intens. Sunt sigură ca eram mai roșie ca focul. Mi-am dat părul după ureche și m-am apropiat de Zoey care se așezase langă fratele ei. Mai rămăsese un singur scaun liber, langă celălalt băiat. Mi-am făcut pași spre el și m-am așezat. Am răsuflat și mi-am ridicat privirea.

— Josh? spune Zoey în timp ce își pocnește degetele în fața lui pentru a-i atrage atenția.

— Ce este Zoey? răspunde acesta iritat, facand-o pe fată să tresară.

— Ți-ai ridicat dosarul? întreabă aceasta în timp ce îi face semn chelnerului.

— Nu! răspunde Josh, iar Zoey își întoarce privirea spre el mirată.

— Cum adică nu?! Josh nu poți să le ai pe ambele, dacă-

— Nu mă retrag și punct! răspunde acesta pe un ton nervos.

Zoey s-a uitat preț de cateva secunde la el după focalizandu-se spre mine. Mă simțeam de parcă asistam la ceva ce nu ar trebui. Nici tipul de langă mine nu spunea nimic, era concentrat la un joc pe telefon. M-am uitat și eu spre ea. Îmi făcea un semn foarte subtil din ochi. Voia să plecăm. Am dat afirmativ din cap și ne-am ridicat în același timp de la masă.

— Noi plecăm, spune Zoey în timp ce se uita la fratele ei, poate te liniștești între timp!

Băieții și-au canalizat privirile spre noi schițand doar un zambet, ceea ce a făcut-o pe Zoey să se enerveze și mai tare.

— Pa surioară! răspunde Josh.

Am părăsit împreună cu Zoey cafeneaua. Am vrut să o întreb ce se întamplase mai devreme, dar vocea ei m-a făcut să tresar.

— Nu îl mai suport, nu mă ascultă niciodată! spune aceasta ridicand tonul.

— Dar, fac o pauză, despre este este vorba? Ce s-a întamplat?

— Ce s-a întamplat?, spune Zoey în timp ce încerca să se calmeze, s-a întamplat că Josh este un mare egoist! Ti-am spus că se lupta, ei bine obsesia lui pentru luptele astea de cacat o să ne aducă numai probleme, nu doar lui cat și mie bineînțeles, face o pauză și își închide ochii, dacă nu se retrage din Universitate, pe langă că o să-și piardă locul aici de-asemenea îl voi pierde și eu!

— Dar tu cu ce ești implicată? o întreb încercand să o fac să-mi spună tot adevărul.

Zoey își trece mana prin păr, iar după se uită la mine.

— Am făcut prostia de a merge cu el la luptele lui, de a-l susține, credeam că făcând asta o să ne apropiem mult mai mult unul de altul, dar el de fapt se folosea de mine, eram .. cum să zic, portița lui, atata timp cat eram cu el, părinții noștri nu ar fi suspectat nimic.

— Și cu ce influențează asta facultatea? o întreb.

— La o așa Universitate cu un mare prestigiu, nu poți să le pătezi imaginea, mai ales prin lupte în cuști, cat de jenant ar fi pentru ei să afle că au asemenea studenți! Dar nu asta e marea problemă, părinții sunt, fiindcă suntem finanțați de ei, odată ce au aflat că Josh nu s-a oprit din copilăriile lui, ne-au amenințat că ne vor retrage pe amandoi, nu doar pe el! termină de spus Zoey.

— Nu înțeleg, cu ce se alege Josh din toate luptele astea?

Zoey se uită la mine și rade.

— Bani, mulți bani, pe care îi strange, nu înțeleg pentru ce, avem tot ce ne dorim, facultate, mașini, absolut orice! spune aceasta.

— Îmi pare tare rău Zoey, tu nu meriți să îi duci povara.

— Crede-mă, știu asta, dar îl iubesc, e fratele meu mai mare, mereu avea grijă de mine, mereu și-a dorit să mă știe în siguranță, mereu a fost acolo pentru mine, dar toate astea s-au schimbat din momentul cand el a început să se lupte. Nu mai eram prioritatea lui, ceea ce m-a făcut să înnebunesc și de asta l-am susținut, voiam să știe că și eu pot fi acolo pentru el! spune aceasta în timp ce o lacrimă i se rostogolea pe obraz.

Fac pași spre ea și o cuprind într-o îmbrațișare. Știu că avea nevoie de asta, eu aveam nevoie de asta.

Aceasta mi-a cuprins spatele cu brațele ei lasandu-și capul pe umărul meu. Am început să îi simt suspinele. Îi puteam simții suferința, îl iubea, foarte mult, iar o așa iubire între frați este de apreciat. Mă bucur că am întalnit-o, aveam nevoie una de cealaltă, amandouă aveam probleme pe care nu le puteam duce singure.

— Haide, spun și o cuprind de mană facand-o să se uite spre mine, mergem să uităm puțin de probleme pentru o vreme!

Aceasta s-a uitat spre mine, după și-a sters lacrimile cu maneca bluzei.

— Unde?

— O să vezi, o să îți placă! spun și îi zambesc.

— Ar face bine ca acel loc să aibe și ceva băutură, spune Zoey chicotind.

Îmi iau telefonul din buzunar și caut cel mai apropiat parc de distracții. Ca să vezi, era unul nu foarte departe de unde eram noi. Degetele mele au apăsat pe aplicația de taxiuri, iar în cateva secunde îmi apăruse că un șofer va ajunge în curand pentru a ne transporta.

Îi trag mana și mergem spre porțile voluminoase ale campusului. După ce am ieșit, un sentiment foarte plăcut mi-a trecut prin corp. Mă simțeam fericită. Mă simțeam liniștită. M-am uitat spre Zoey, aceasta își repara machiajul în ecranul telefonului. După cateva secunde în fața noastră se oprește o mașină. Era taxiul. Am urcat amandouă pe bancheta din spate.

— Unde trebuie să vă las? întrebă șoferul.

M-am uitat spre Zoey.

— La parcul de distracți Quassy, îi răspund.

— Oh nu! spune Zoey razand.