După

2/6

       Am tras aer adanc în piept.

       Mi-am dat părul după ureche și am pășit din baie pentru a vedea dacă a venit cineva. Ochii mei umblau bezmetici prin toată încăperea, nu era nimeni în afară de caseriță. 

       Am auzit o portieră trantindu-se, iar după ușile benzinăriei s-au deschis larg. 

       A intrat căutand cu privirea în fiecare colț al camerei, pană ce ochii noștri s-au întalnit. Un fior mi s-a străbătut în tot corpul. Picioarele mi s-au înmuiat și respirația devenea din ce în ce mai grea.

       În fața mea stătea un băiat incredibil de atrăgător, poate chiar una dintre cele mai frumoase persoane pe care le-am văzut pană în momentul ăsta. Îți tăia răsuflarea. Corpul lui bine sculptat, se putea vedea cu ochiul liber prin bluza neagră ce îi contura și mai bine aspectul ăsta. Părul lui era ciufulit, de parcă abia s-a trezit din somn. 

       Ochii lui nu i-au deslipit de ai mei. Și-a adus ambele palme în dreptul gurii, după și-a frecat ochii si s-a uitat iarăși spre mine. Avea o expresie de temut. Nu îmi pot da seama dacă era fericit, trist, îndurerat, socat. Se uita la mine de parcă a văzut o fantomă. 

— Bun-

       Nu am apucat să termin fraza pentru că am simțit două maini care m-au cuprins într-o îmbrățișare stransă, abia dacă mai puteam să mai respir. Mainile lui îmi mangaiau părul într-un mod alert. 

       Nu știu de ce, dar mă simțeam atat de bine, simțeam că nu voiam să îmi mai dea drumul vreodată. 

       Și-a tras capul pentru a se uita la mine, poziționandu-și mainile pe obrajii mei. Mi-am ridicat privirea pentru a o întalnii cu a lui, iar atunci am văzut, șocul de pe fața lui, lacrimile ce îi inundau ochii cu atata abundență. 

       Mi se rupea inima.

       Mi-a mangaiat ușor obrajii plini de machiajul scurs. Nu știu dacă așa ar trebuii să mă comport cu un străin, dar nu voiam să mă lase!

—E-e-v-va? îi aud glasul tremurand spunandu-mi numele.

       Am dat afirmativ din cap, iar în următoarea secundă l-am văzut cum își apropia buzele de ale mele. Am înghețat. Nu aveam de gand să mă sărut cu un străin. Nu știu ce a fost între noi, dar orice s-ar fi întamplat, nu a fost langă mine cand am avut nevoie. Nu știu cine mai este. Nu pot să mă prefac. În fața mea stă o persoană care cu toate că îmi taie răsuflarea, nu o cunosc.

       Mă dau în spate și îmi pun o mană în dreptul pieptului lui.

— N-n-nu te cunosc! spun tremurand

       Acesta s-a clătinat putin pe picioare, iar după privirea i s-a încruntat. Și-a șters lacrimile de pe față și mi-a prins mană. M-a tras ușor cu el pană am ajuns afară. Atunci am observat mașina neagră care rămăsese parcată aiurea.  

       M-a prins de umeri și m-a întors cu fața spre el. Și-a închis ochii și după a expirat. I-am simțit mirosul de mentă, combinat cu fum de tigară. 

       M-au trecut fiorii.

— Nu știi cine sunt? spune scăpandu-i vocea 

— Nu prea, spun facand o pauză, iartă-mă că te-am deranjat la ora asta!

       Acesta îmi cuprinde mainile cu ale lui.

       Am simtit cum stomacul mi-o ia razna.