După

1/9

***

      Un zgomot foarte tare m-a făcut să tresar. M-am uitat la ceas era ora 23:55. Mi-am mijit ochii pentru a încerca să văd dacă s-a întamplat ceva. Camera era normală, Zoey dormea în patul ei.

M-am ridicat și m-am îndreptat spre baie. Cand m-am întors în cameră o gălăgie care venea dinspre ușa camerei m-a făcut să îngheț. M-am apropiat ușor de dulapul meu pentru a pune mana pe ceva dur pentru a mă putea apăra în caz de ceva.

     Ușa se deschide. Mi-am încleștat pumnul ținand și mai strans obiectul pe care îl țin în mană. Dintr-o dată o persoană a intrat în cameră lasandu-mă fără suflare. Ce caută el aici? La ora asta?

       — Ce cauți aici? întreb încercand să-mi ascund mainile la spate.

       — Credeam că dormi și tu! spune acesta în timp ce se întoarce spre coridor pentru a lua ceva.

       — Cum ai intrat în cameră? De unde ai avut cheie?

Acesta îmi face semn să tac. Scoate dintr-o cutie un tort extraordinar de frumos. Am înghițit în sec. Pe langă tort acesta mai scoate dintr-o pungă și un buchet de flori făcut din lalele roz si albe.

       — C-ce? Pentru ce sunt t-

       — Cat e ceasul? mă întreabă acesta.

M-am uitat spre ceasul care era atarnat pe peretele din cameră.

       — Este 23:58! Dar îmi poți spune ce-

       — La fix te rog să aprinzi becul și să mă ajuți cu aprinsul lumanărilor! îmi comandă acesta.

       — Este z-

       — Da, este ziua surioarei mele! mă întrerupe pentru a treia oară Josh.

Josh mi-a făcut semn să mă grăbesc. Am încuviințat și l-am ajutat să aprindă lumanările de pe tort. Nu am putut să nu observ cat de în detaliu era făcut acesta. Avea o coroană mare si frumoasă pusă în mijloc făcută din porțelan, iar pe langă foarte multe flori micuțe.

Era fix.

Am aprins becul, iar Josh a început să cante din toți plămanii lui La Mulți Ani. Am îzbucnit în ras. Zoey s-a speriat și a tresărit. S-a uitat mirată spre Josh care stătea în fața ei cu tortul în brațe. Am început și eu să îi cant pentru a nu-l lăsa doar pe el. Pe fața lui Zoey se putea vedea un zambet larg. Era fercită, uimită.

       — La mulți ani frumoasa mea surioară! spune Josh în timp ce îi apropie tortul.

Zoey îi zambește și își închide ochii, probabil pentru a-și pune o dorință. A suflat în lumanări și s-a ridicat pentru a ne îmbrățișa.

       — La mulți ani Zoey! îi spun cand vine să mă ia în brațe.

       — Nu pot să cred! spune aceasta în timp ce se întoarce pentru a-l lua iar pe Josh în brațe.

  — Orice pentru tine! îi spune Josh în timp ce își lipește buzele de fruntea ei.

Nu puteam să nu le observ iubirea. Este una copleșitoare. Sunt convinsă că Josh ar călca pe cadavre pentru a face tot ce se poate ca sa o facă fericita pe Zoey.

Simteam cum in colțul ochiului mi se formau câteva lacrimi. Le-am șters rapid cu mâna si mi-am fixat un zâmbet pe buze.

— Ah, era să uit! spune Josh în timp ce se întoarce să ridice buchetul de lalele.

  — Vai Josh, este superb! spune si cuprinde buchetul cu mâinile.

  — Eva! Nu pot sa cred ca ai știut si tu de surpriza! îmi spune Zoey

M-am uitat spre Josh cu un zâmbet ciudat de pe buze. Acesta a chicotit și mi-a făcut un semn, pe care nu l-am înțeles.

  — M-a ajutat foarte mult Eva! spune Josh luându-mă prin surprindere. Îți este o prietenă bună! termină de vorbit și imi face cu ochiul subtil.

Aha, deci asta însemna semnul lui. Am rămas uimită. Sincer nu știam de ziua lui Zoey. Nu mi-a spus pe ce data este.

  — Aveți noroc, nu sunt atât de supărată ca m-ați trezit din somn! spune Zoey râzând.

Am chicotit amândoi. Josh a mai pupat-o încă odată pe frunte.

  — Haide, pune-te înapoi la somn, avem o zi lunga maine.

Zoey a zâmbit și a plecat de lângă noi pentru a pune tortul in frigider, iar florile într-o vază. Între timp Josh se apropie de mine.

  — Am și eu ocazia să te invit maine la o cină cu familia noastră în cinstea zilei lui Zoey?

  — Desigur! îi răspund zâmbind.

  — Abia aștept să îmi cunoști părinții, spune acesta. Iar inima mea începuse sa bată extrem de tare.

— Mm, poate nu vor avea o părere prea bună!

  — Glumești? Te vor adora! răspunde Josh cuprinzându-mi mâna.

  — De ce ești așa sigur? spun chicotind.

  — Am motivele mele! îmi răspunde, iar în colțul buzele i se formează un zâmbet.

Obrajii mei deveneau din ce în ce mai fierbinți, asa că mi-am întors putin capul, iar in acel moment am zărit-o pe Zoey care se uita spre noi cu o expresie nu prea fericita. Cand a observat ca mă uitam la ea, aceasta a zâmbit si a început sa vina spre noi.

  — Josh, ne vedem maine, îți mulțumesc mult pentru tot! spune si se ridica pe călcâie pentru a-l pupa pe obraz.

Acesta a zâmbit spre amândouă înainte să plece. După ce a deschis usa si-a întors capul spre noi.

— Somn ușor prințeselor! spune rânjind.

Zoey s-a întors pe călcâie deplasându-se de lângă mine spre patul ei, după ce Josh a plecat. Am făcut si eu același lucru. M-am băgat in pat si mi-am întors privirea spre partea lui Zoey.

  — Noapte bună! îi spun văzând-o ca se uita si ea spre mine.

  — La fel! îmi raspunde zâmbind.

După ce mi-am pus capul pe pernă, gândul meu zbura doar la discuția pe care am avut-o cu Josh. S-a comportat atât de frumos. Oare le vor place de mine? Oare e bine ca ne grăbim?

Acum o săptămâna cand au început cursurile zilele nu mi-au fost foarte bune. Josh era mereu acolo pentru a pune un zâmbet pe buzele mele. Îi păsa de mine.

Oare e bine ce se intampla? Ceea ce simt?