După

2/1

Deschid ușa și mă uit la ceas. Ora 21:00. Îmi mișc privirea în curtea căminului, dar nu îl văd nicăieri. Îmi iau telefonul din buzunarul gecii, dar înainte să apăs pe ecran o mană mă cuprinde de talie și mă face să mă rotesc.

Cand m-am întors, am înghețat, stătea în fața mea, plin de sange pe tricou și pe maini. Pentru cateva secunde aveam senzația de leșin. Nu am putut avea altă reacție decat să țip.

— Josh?! CE NAIBA?

— Ce? Astea? îmi face semn arătand spre mainile lui, sunt un nimic! Stai calmă! spune abia mai ținandu-se pe picioare.

— Ce s-a întamplat? Nu poți veni arătand așa și să îmi spui că nu îi nimic! M-am săturat de comportamentul ăsta nepăsător!

— Am trecut pe langă un bar, iar un idiot s-a gandit să mă ia cu șmecheriile lui de golan, așa că l-am împins, acesta era beat și a dat înapoi, iar de acolo am văzut negru în fața ochilor și nu m-am mai putut oprii.

— Josh ești nebun?! Puteai să îți iei bătaie, dacă persoana aia mai era cu încă cativa, ce te faceai? Încetează cu bătăile, nu vezi cum arăți?

— Eu? Bătaie? face o pauză pentru a rade, poate să o dau, dar niciodată să o iau! spune ranjind.

— Nu asta am auzit despe tine, dar în fine, trecem la subiectul pentru care mă aflu aici și pentru care am fost de acord să ne vedem!

Acesta face cativa pași în spate și își pune o mană pe inimă.

— Cine m-a bătut pe mine? spune încă ținandu-si mana acolo, îți spun eu, nimeni! Mulți și-au dorit!

Îmi dau ochii peste cap și în minte mi se derulează discuția cu Zoey de la parcul de distracții, cand mi-a spus că Josh și-a luat bătaie de la fostul meu prieten.

— Presupun că numele Nicholas nu îți spune nimic? spun razand.

Acesta s-a oprit din ranjit, iar privirea lui s-a transformat într-una rece. M-a privit fără să spună nimic, timp în care i-am observat venele de la tample cum i se încordau. Probabil nu ar fi trebuit să spun nimic de el. Acesta își scutură capul înainte de a vorbi.

— Cine? mă întreabă ridicand ambele sprancene.

— Te rog, spune-mi pentru ce m-ai chemat aici, nu am timp de alte discuții! îi spun nebăgand de seama întrebarea lui.

— Ce înseamnă pentru tine acest nume? mă întreabă Josh încă încordat.

— Absolut nimic, putem trece la subiect te rog?

Nu cred că as vrea să mai împărtășesc cu nimeni de amintirile care îmi apar în minte despre el. Nu vreau să mai știe nimeni de ceea ce am pățit. Este de ajuns că i-am povestit lui Zoey. Nu mai vreau să fiu legată de trecut.

— Eva.. de unde știi de el?

— Zoey mi-a povestit despre bătaia voastră și despre faptul că ai pierdut. Oricum nu mă interesează asta, nu pentru asta am venit aici.

— Eva te iubesc! Nu vreau să te pierd pentru nimeni! Îmi pare rău că mă vezi așa, dar nu am să renunț la ceea ce fac, am nevoie de banii ăștia. Dacă ai știi... Eva, doar dacă ai știi prin ce trec, poate m-ai putea înțelege.

— Atunci spune-mi!

Acesta trage aer în piept și închide ochii. Cand a deschis gura pentru a vorbii, telefonul din buzunarul lui a început să sune, iar telefonul meu să vibreze în buzunarul gecii. Amandoi ne-am uitat mirați unul spre celălalt.

Am băgat mana în buzunar, iar cand m-am uitat spre ecran, am înlemnit. Îmi simțeam cum inima îmi ieșea din piept. Să fie oare?

"Pot să te sun? Scuze de deranj!"

Am mai verificat numărul încă o dată. El era. Cum doamne? De ce fix acum? De ce să mă sune? Simțeam cum totul în jurul meu s-a oprit. Parcă realitatea îmi joacă feste. Am băgat telefonul înapoi în buzunar și mi-am ridicat privirea unde l-am zărit pe Josh aproape leșinand.

— Vin... imediat! a spus acesta înainte să închidă apelul.

S-a uitat spre mine, iar în cateva secunde lacrimile i-au inundat fața. Se uita înapoi spre telefon plin de ură.

— C-ce s-a înt-

— Olivia, inima, inima ei a cedat! mi-a spus, iar după și-a luat repede telefonul în mană și a sunat la un taxi.

— C-cum? Josh îmi pare at-

— Trebuie să plec! iar cu aceste vorbe a fugit spre porțile campusului.

Nu credeam că voi auzi așa ceva! Nu am cuvinte să explic ceea ce simt. Am o durere în suflet. Nimeni nu merită să piardă bătalia cu viața atat de repede. Mi-am șters lacrimle din colțul ochiului. Îmi pare atat de rău pentru părinții ei, pentru suferința lor, pentru suferința lui Josh. Doamne, iartă-mă pentru că nu am avut-o la inimă! Poate într-o altă viață ne-am fi înțeles.