O viata pentru un pacat

~18~

Alex prov
Am coborât în graba pe scara de incendiu pana la parter apoi am luat liftul spre camerele de la subsol. Sunt sigur ca cei de la școală nu o sa plece curând de aici, sunt convinși ca eu sunt în acesta clădire.
Ar trebui sa părăsesc clădirea pentru câteva ore, dar în aceste ore dacă i se întâmplă ceva Lisei?
În momentul acesta  sunt în dilema, trebuie sa plec dar nu îmi doresc asta. Vreau sa fiu lângă Lisa.
După lungi momente de gândire și batalii cu a mea rațiune am decis sa părăsesc spitalul pentru câteva ore. Peste hanoracul purtat deja de câteva zile aveam un halat verde.
Am păsit ușor pe ușa din spate a clădirii, am înconjurato pe aceasta și am privit în parcare, aveam dreptate, mașina era încă acolo și lângă ea erau doi indivizi ce își fumau liniștiți țigările. Am ales sa o iau în direcția opusa, mi-am tras gluga pe cap și am aruncat halatul verde la un tomberon.
Mergeam de câteva ore bune, aveam o dorința de nestăpânit de a merge la baie, am întrat într-un bar de colt, înăuntru era semi-intuneric, doar cu o fereastra care nu prea lumina încăperea, în mijloc o masa de biliard, iar în partea stânga a acesteia erau nelipsitele aparate de noroc, în colt era o masa rotunda și lângă aceasta tonomatul de cafea, la bar era un bărbat trecut de a doua vârstă cu o barbă aspra și alba vizibil satul de viata de vânzător.
-Buna ziua! Aș putea folosi toaleta?
Îmi arunca o privire plina se scârbă și se întoarse la a freca un pahar cu picior.
-Dacă lăsăm toți țâncii sa între la baie pe gratis închideam de mult bașarghia asta.
-Nu am nici un șfant!
-Asa spuneți toți pana ajungeți în fata aparatelor, apoi uitați și de pisare și de toate.
-Vin dintr-o școală de corectie omule, chiar nu am nici un ban.
-Înseamnă că ai avut înainte sa intri acolo. Țâncii ca tine au prea multe, de aia ajung acolo.
-Da, am avut!
Chipul bătrânului s-a îndreptat din nou asupra mea. Mi-am lăsat privire spre pantofii care mai aveau o strigare și am întors spatele bărbatului.
-Uite mai pișpirel, am niște marfa de băgat în magazie, te las la baie doar dacă am garanția ca îmi bagi marfa în magazie.
Cred ca fata mea s-a luminat, am acceptata numai decât, am fost la baie apoi omul mi-a arata unde trebuie dusa marfa. Erau doar câteva lăzi de bere, niște baxuri și câteva de suc. Am terminat în mai puțin de cincisprezecea minute și m-am întors în bar, la măsuța rotunda era așezată o femeie cam de vreo douăzeci și opt de ani cu parul tuns scurt și blond, în fata ei stătea o halbă cu bere bruna.
Hmm, ce ironie! Blonda bea o bruna.
Involuntar am zâmbit și am luat un loc la bar.
-Ei? Gata?
-Da domnule!
-Sper ca nu ai aruncat-o în magazie.
-Nicidecum! Am pus-o în spatele mărfii pe care o aveați deja sa nu va expire marfa veche.
-Te duce capațana băiete!
Mi-am îndreptat din nou privirea spre masa din colt, halbă era goala și femeia ma privea fix. Îmi pare atât de cunoscuta și totuși de unde?
Acesta se ridica lasciv, arătându-și picioarele lungi. Purta o pereche de pantaloni scurți o curea lata și un tricou negru. Mi se alătură la bar și ii ceruse bătrânului sa achite.
-Un minut domnișoară, sărăcia asta nu mai merge cu odată.
Aparatul scoate câteva scomote urate apoi începu sa scoată bonul.
-Țâncule, dacă vrei sa mai stai pe aici mai am niște treaba pentru tine, doar dacă nu trebuie sa te întorci....
-Nu mai am unde sa ma întorc. I-am tăiat replica bătrânului.
Acesta a rupt bonul, femeia a pus banii pe masa lăsând un bacșiș generos.
A părăsit barul lasand în urma ei un parfum atât de familiar.
Mi-am risipit aceste gânduri. Cu siguranță mi se părea.
-Și ce mai aveți de munca pentru mine?
-Am în spate de montat niște rafturi, dacă îți faci treaba bine îți plătesc.
Omul avea de montat vreo trei rafturi. Asta trebuia sa ma tina ocupat pana aproape se înnopta.
După câteva ore de munca bătrânul a întrat în magazie.
-Ar trebui sa pleci și tu acasă țancule!
-Defapt ma duc la spital la iubita mea.
-Ești nebun băiete? E aproape miezul nopții.
-Cât?? Când a trecut timpul?
-Pai cred ca a trecut destul de repede pentru tine.
-Nu o sa mai pot întra în spital, cei de la paza deja au făcut schimb de tura.
-Ce e în capul tău mai țancule?
Bătrânul ma privea șocat și stupefiat.
-Ce nu ai înțeles tataie? Sunt de la o școală de corectie, sunt fugar. Credeai ca am eliberare condiționată și am venit sa muncesc în basarghia ta?
-Uite care-i treaba țancule, după miros mi-am dat seama ca ești fugar, credeam ca ai măcar unde sa dormi. Și fetiscanei ăleia ce ii e în cap de s-a încurcat cu tine?
-Ehhh!
-Aha! Și ea e de acolo.
-Cam asa.
-Hai tartacuta!
-Ce? Unde?
-Sa te speli! Puți ca un sconcs când e speriat.
Intuitiv m-am mirosit. Bătrânul avea dreptate miroseam al dracu de rău.
-Și unde ma iei dumneata tataie?
-Pai nu ți-oi plăti hotel, te iau la mine.
-Nu îți e frica ca te jefuiesc si fug sau ca te omor?
-Tu chiar ești un copil țânc! Dacă ai muncit la mine în magazin fără sa comentezi și după ce ți-ai terminat treaba nu ma-i întrebat unde îți sunt bani. Mie îmi pari băiat bun.
-Și totuși, locul de unde vin nu spune asta despre mine.
-Băiețel, eu nu te condam în funcție de locul din care vi. Nu am genul asta de principii.
-Mă face să cred că și copiii tai au trecut prin asemenea probleme.
-Nu am avut copiii.
Tonul bătrânului devenise dur, cumva l-am atins într-un punct sensibil .
Acesta mi-a arunct un set de chei.
-Încuie ușa și vino la mașină!
-Ești sigur?
-Dacă mai pui întrebări te las sa dormi pe strada.
-Am înțeles sa trăiți!
De obicei nu îmi plac bătrâni, dar acesta e morocănos și ursuz, sincer.