O viata pentru un pacat

~4~

Drumul a durat ceva timp, timp in care am stat si m-am gandit la tot, am revizualizat imaginile din mintea mea cu acel saten cu ochi verzi, la mama care plangea in hohote, la Anca care era incapabila sa miste un muschi de uimire, la Emanuel care mi-a luat apararea, la Ady care a vazut toata scena si apoi a fugit.
Inca nu imi vine sa cred ca mi-a facut asta! Mi-a arunacat cutitul la picioare de parca mi-ar fi anticipat gandurile. L-am scos mereu din probleme, la scoala, in grupul de prieteni si chiar si atunci cand a facut-o lata de tot si s-a urcat la volan, fiind minor, si a plecat la club, a doua zi de dimineata am fost sunata de la sectia de politie. Numarul meu e peste tot pe unde el a fost cel mai des prins facand ceva ilegal. Stiu, stiu ce ganditi, am doar 16 ani, ce a-si putea face? Dar  tinand cont ca doar eu mai port numele familiei si ca am avut nevoie de multe autorizati si discursuri pentru judecator, este strict responsabilitatea mea si a familiei mele, altfel ar fi dus la un centru pentru orfani, iar eu nu a-si suporta.
Am simtit cum masina a oprit, iar dupa cateva momente usa dubei s-a deschis. Afara era noapte, cerul era instelat, iar luna se arata in toata splendoarea sa.
Am coborat din duba, in fata mea era o cladire mare in nuante de gri si ici-colo niste desene cu grafity, totul era inconjurat de un gard mare de beton cu sarma ghimpata deasupra si un fir drept de un albastru fosforescen, probabil era un fir cu electro-socuri.
Am pasit pe poarta mare din otel pazita de doi gardieni cat gorilele.
Odata intrata in curtea acelei scoli, am privit in toate partile, nu arata atat de rau, erau banci langa cladire si cateva pe spatiul verde, doi copaci mari si se zarea un pic din teren.
Cascand ochii in imprejurime am simtit cum ma izbesc de ceva lipicios apoi m-am dezechilibrat. Deschid ochii si vad o claie de par roscat si carliontat.
-Sc...scuza-ma!
-Fi mai atenta!
Oh doamne, cea mai pitigaiata voce auzita in toata viata mea.
I-am zambit ptietenestei tipei imbracata intr-un costum de piele,  probabil de aia mi s-a parut lipicios, apoi mi-am continuat drumul. Am pasit in cladire, holurile lungi aveau alocuri ferestre, iar in rest dulapuri de o parte si de alta.
Un elev statea sprijinit de unul din dulapuri.
-Scuza-ma!
-Mmm..
-Ma poti ajuta cu ceva, te rog!
-Wow barby! Tu ai zis ,,te rog"? Zice gesticuland cu degetele niste ghilimele.
-Ammm da! Deci ma ajuti?
-Cu ce?
-Habar nu am de unde ar trebui sa imi iau orarul si nici unde o sa imi gasesc camera.
-Bine urmeaza-ma!
L-am umat tacuta, pana cand a spart gheata.
-Si..? Cum ai ajuns aici barby?
-Nu mai crede!
-Incearca-ti norocul!
-Pai varul meu a injunghiat un tip, a fugit, iar eu pentru ca am jurat sa il protejez am luat vina asupra mea.
-Ai dreptate!
-..... Cu ce anume?
-Nu te cred!
Am chicotit amuzata de tonul sau apoi am dat din umeri nepasatoare.
S-a oprit in fata unei usi negre lacuite cu o placuta autita atarnata pe ea Manolache Andreea era scris pe aceasta. Satenul a batut la usa, apoi a bagat capul pe usa.
-Se poate?
Dupa doua secunde mi-a facut semn sa il urmez.
- Un urar si pentru domnisoara, va rog!
-Tu trebuie sa fi Still, Still Lisa?
-Da!
- Vei sta in camera cu Ronni si Shot. Ai aici programul! Spune si imi intinde o foaie.
-Va multumesc! Spum zambind.
-Cu drag! Coper, daca tot esti aici, nu ai vrea sa ii faci un tur? Femeia trecuta de a doua varsta ii se adreseaza tanarului saten cu nuante de blond.
-Ohh fie!
-Serios? Doar atat, nici o criza, nici o amenintare precum ca o sa o omori.
Am facut ochii cat cepele si mi-am mutat privirea de la saten la femeia care zambea draceste.
-Nu doamna!
-Bine! Liberi.
Am iesit salund-o pe doamna politicos si l-am umat pe saten indeaproape.

Dupa ce m-a plimbat mai bine de o ora, s-a oprit in loc uitandu-se la mine zambind.
-Ce? Am ceva pe fata? Zic si incep sa ma sterg.
A inceput a rade zgomotos, iar eu i-am dat un pumn in umar.
-Ce ai?
-Auuu. Se preface el ranit
Imi dau ochii peste cap si imi incrucisez bratele la piept.
-Nu incerca sa faci pe actorul ca nu merge.
-Bine, bine! Ti-e foame?
-Mor de foame!
-Atunci, aici e cantina. Spunde si imi arata spre o usa dubla apoi o deschide si imi permite sa intru prima.
Cand a aparut in spatele meu, brusc toate privirile erau atintite spre noi. Au inceput soaptele.
-Ce dracu? A intrat vreo vedeta in spatele nostru. Spun si ma uit in spate. Sau chiar am ceva pe fata.
-Nu ii lua in seama! Imi sopteste apropiinduse atat de mult incat ii simteam respiratia pe gantul meu.
-Beahhh piure!
A inceput a rade.
-Obisnuieste-te barby, asta e specialitatea zilei.
-O cola si o portie de macaroane va rog.
Femeia mi-a trantit totul pe tava apoi m-am indreptat sopre o masa libera.
Dupa cateva minunte a venit si satenul si s-a asezat in fata mea.
Am bagat in gura macaroanele si primul gest a fost sa iau servetelul si sa scuip.
-Asta e otrava. Zic luand o cura mare de cola.
-Ce mai zici de pireu acum? Zice satenul razand.
-Haha, ce matur!
A mai inceput un val de ras.
-De ce esti aici?
Sa oprit brusc avand o figura serioasa pe fata.
-Ce te-a facut sa intrebi asta?
-Curiozitatea!
-Curiosi mor repede!
-Dar macar mor informati.
-Mai bine nu afli!
-E chiar asa rau!
-Destul!
-Ce poate fi asa rau, doar nu ai facut trafic de organe! Zic razand.
Ochii i s-au marit si a inghitit in sec.
-De unde sti?
-Ce??? Tip, iar cateva priviri se intorc spre mine.
-Glumeam barby! Zice razand.
Ii dau un pumn in umar si apoi incep si eu sa rad.
-Banuiesc ca esti obosita.
-Banuiesti bine!
-Hai sa dormim!
Am marit ochii si l-am privit in tip ce s-a intors cu spatele.
-Adica sa ma duci la camera mea si sa dorm.
-Ok, ok! Zice ridicand mainile la nivelul capului. Dar maine seara nu mai scapi.
-Da da, buna gluma satenule!
-Nu glumeam si ma numesc Lucian. Nu imi place cand culoare parului imi este adresata ca nume.
-Bine!
Am ajuns in fata camerei mele.
-Multumesc!
-Pentru?
-Pentru azi! Poate ne mai vedem!
-Sigur, maine seara?
-Intotdeauna un glumet!
-Mai vedem noi barby! Zice zambind draceste.
-Noapte buna Lucian! Spun si ii aplic un pupic pe obraz. Isi atinge obrazul apoi imi zambeste.