O viata pentru un pacat

~20~

În continuare, ziua nu a avut nici un eveniment special. Am făcut o înțelegere cu bătrânul, cât timp Lisa avea sa mai stea în spital sa lucrez în continuare la magazinul lui, iar el sa îmi ofere cazare și mâncare.
Este ora 15:40, în jumătate de ora se termina programul de vizite, aștept peste drum de spital ieșirea familiei Lisei. M-am asigurat ca mașinile celor de la școală nu sunt în parcare sau pitite pe undeva, după câteva minute am pătruns în clădire, iar la biroul de informații o femeie ma oprește din drum.
-Bună ziua! O sa am nevoie de un act de identitate,camera la care vreți sa urcați și numele pacientului.
In mintea mea nu se rula nimic. Eram stana de piatra și nu știam cum sa reacționez. Apoi mi s-a aprins un beculet. Am ridicat buchetul de trandafiri ce îl țineam în mana și am zâmbit șmecherește.
-Defapt, sunt aici pentru o asistenta. Știți, mi-a furat inima acum câteva zile. Nu știu cum o cheamă sau unde o pot găsi, speram sa ma ajutați dumneavoastră.
-Nu te-am mai văzut pe aici.
-L-am externat ieri pe unchiul meu. Domnisoara i-a scos scaunul pana la ieșire.
Femeia a zâmbit, a lăsat hârtiile deoparte și a tras tastatura calculatorului mai aproape de ea.
-Ia sa vedem ce pot face. Dar asta...ramane confidențial.
-Jur pe ce am mai scump! Spun în timp ce îmi îndrept mana pe inima.
-Pe ce sector lucrează?Ști?
-Pe chirurgie, cred!
-Numele bănuiesc ca nu îl ști!
-Din păcate nu!
-Sunt 16 asistente pe sectorul  de chirurgie.
-Are ochii albaștri și tenul deschis, e bruneta cu parul drept și prins într-un coc la ceafa.
-Wow! Sa ma spună cineva ca bărbații nu sunt atenți la detalii.
Am zâmbit și m-am sprijinit cu  cotul de biroul acesteia.
-Cred ca ea e! Michelle Aurora. Lucrează la noi de 9 ani, a fost promovata de la infirmiera în urama cu 3 ani. În registru nu îmi apare ca fiind căsătorită.
-Știam ca nu e! Nu am văzut verigheta pe deget.
-La deget ai fost atent, dar la ecuson sa vezi numele nu! Femeia a ras și a îndepărtat scaunul de monitorul pe care tocmai îl oprise. Se lasă pe spătarul scaunului pentru a ma privi mai bine. - Ști, parca te-am mai văzut!
-Doar dacă a-ți fost ieri de tura!
-Nu chiar nu am fost.
Se apropie din nou de calculator și îl pornise. Deschiderea dura deja câteva minute.
-S-a întâmplat ceva? Întreb în timp ce îmi desprins cotul de pe biroul acestea care ma privea de parca chiar ma cunoștea.
-O secunda va rog!
Imediat ce calculatorul și-a întrat în activitate, aceasta a tastat repede ceva ca mai apoi sa suspine.
-Ce? Ce s-a întâmplat?
-Tu ești pustiul fugit de la școală de corectie!
Am rămas șocat o secunda ca mai apoi sa încep sa rad.
-Doar nu vorbiți serios?
-O sa va rog sa rămâneți pe loc altfel chem paza.
-Nu mai fiți absurda! Cum ma puteți compara cu un țanc fugit de......nici nu am înțeles de unde e fugit.
-O sa va rog sa prezentați un buletin, carnet de conducere sau pașaport.
M-am prefăcut ca ma caut de portofel, ca mai apoi sa îmi lovesc fruntea ușor.
-Sunt sigur ca au rămas la mașină. Te superi dacă merg sa îl aduc?
-Mă crezi fraiera? Pleci și nu te mai întorci.
-Atunci te poftesc sa mergi tu sa le iei.
-O sa chem paznicul sa te observe.
-Cum dorești.
-Dă-mi cheile!
-Sunt îndrăgostit, nu bogat. Mașina mea nu se încuie, în afara de acte nu au ce fura asa ca am lăsat-o descuiat.
-Ești conștient ca dacă ma păcălești o sa ai și mai multe probleme.
-Pentru ce probleme! Tu nu vrei sa ma lași sa le aduc eu. Tu insiști sa te deranjezi.
Și-a dat ochii peste cap, apoi s-a ridicat de la birou și și-a tras fusta prea scurta și prea mulata. Era plinta, iar nasurele cămăși o arata, săracul mai avea strigare. A înconjurat biroul făcând un sunet ascuțit cu tocul pantofului.
-Zi numărul mașinii!
-Doar sa nu o furi. Ii zic și ii fac cu ochiul jucăuș.
Din nou gestul de a-și da ochii peste cap.
-OK ok! 9RT00Q Ik, în parcarea subterana.
-De ce tocmai acolo?
-E foarte veche mașina! Nu riscam sa se topească în soare.
-Milton! Striga aceasta și un domn înaintat în vârstă își deslipi bocanci de sol și se îndrepta pe noi. Părea bătrân și obosit, avea un început de cocoasa semne ca asta nu a fost primul sau loc de munca. Știam ca dacă ma dau cu binosorul pe lângă el poate scap cumva cumva.
-Spuneți domnișoară!
-O sa va rog sa fiți cu ochii pe acest băiat cât sunt plecata! E posibil sa fie pustiul de la școala de corectie!
-Atunci hai sa anunțăm politia!
Femeia se întoarce cu spatele spre mine și se apropie de urechea bărbatului :
-Sunt noua, am mai dat-o în bara odată, dacă și acesta chiar e om de afaceri și îmi mai face o plângere nu o sa mai stau pe aici!
-Totuși, seamănă atât de bine!
-Știu! Dar nu vreau sa mai risc!
-Bine draga! Fa cum crezi!
Aceasta s-a îndepărtat lăsând în urma un sunet ascuțit de toc.
Mi-am luat un aer superior de om enervat. Dacă duduia mai gresie acum sigur se îndoia de ea și aveam destul timp.
-Cât mai durează sarada asta? Deja pierd prea mult timp.
-Uite domnule! Dacă chiar ești cine credem noi, ai mari probleme, dar dacă nu ești o sa te rog sa fi îngăduitor cu  ea, e începătoare și nu are experienta!
-Îngăduitor?? Vin aici cu probleme reale și ea ma acuza ca sunt nu știu ce puști.
In vocea omului se vedea o urma de regret și de îngrijorare.
-Vreau și eu sa știu cu cine tot semăn!
Omul a înconjurat biroul și a cautat într-un sertar, pe o hârtie era imprimata poza mea de acum aproape trei ani, aveam un început de mustacioara, riduri sub ochi și un bandaj le frunte. Acum deja fata îmi era aspra cu o barbă destul de evidenta, parul mi s-a închis mult la culoare. Nu mai semnam cu acel pusti speriat de acum trei ani! Nu sunt mândru de cine sunt dar sunt mai bine ca atunci.
-Tu ești om cu ochiul format, chiar arat eu ca un pusti de 15 ani?
-Trăsăturile vorbesc de la sine! Și ai examinat destul de mult imaginea.
-Îmi pare destul de familiar, am impresia ca l-am văzut într-o farmacie, era destul de rănit.
-În cazul asta o sa anunț politia sa verifice toate farmaciile din zona.
-Daca nu va supărați o sa plec acum, trebuie să ajung de urgenta la un interviu!
-Nu cred ca e în regula.
-O sa ma întâlnesc cu domnișoara la mașină și ii prezint și actele! Sunt sigur ca încă o cauta.
Omul a oftat, cu siguranță nu avea chef de mine sau de anchete polițiste.
-Fie!
I-am urat politicos,, o zi buna" și am părăsit în graba recepția spitalului. Am auzit tocurile balenei urcând pe rampă, m-am lipit de stâlpul de susținere, acesta fiind destul de gros și am așteptat, aceasta s- a oprit la un moment dat gâfâind, apoi a oftat și și-a continuat  drumul, am luato la fuga imediat ce aceasta era cu spatele spre direcția mea.
Voiam sa ma întorc în barul bătrânului și sa beau ceva tare.
Îmi e atât de dor de Lisa, vreau sa știu ca e bine, vreau sa o strâng în brate și sa o sărut.
Am mers printre blocuri, evitând cu desăvârșire strada principala.
Am ajuns la ușă din spate a magazinului, ce pe care bătrânul scotea gunoiul, am dat sa întru, aceasta era încuiată, am  înconjurat baru și înainte sa dau coltul am văzut mașina de politie în fata barului. Am auzit strigate și câteva înjurături, cred ca din gura bătrânului au ieșit acestea. M-am întors în spate și am mai înconjurat câteva blocuri. Am travesta pe partea opusa a barului sa pot observa mașina politiei.