Un suflet pierdut

Capitol 5

   Poate i  se părea ciudat, dar ai putea spune ca este o curiozitate fata e acel băiat. Poate era din cauza parului sau al zâmbetului, dar cu siguranță nu a mai văzut așa ceva, un băiat de vârstă ei sa reacționeze normal nu ca cei care o cunosc.

   A stat puțin la somn, dar îi  ajunse,pana în momentul în care a venit creatura.

   - Ce mai faci tu, mătăluță mică?

   - Uite dormeam bine pana sa vi tu, nenorocitule, visam că  era ziua Crăciunului.

  -Mai e pana vine și el, momentan am venit eu.

   - Da bine,pentru ce ai mai venit în umila mea casa?

   -Uite ca voiam sa văd ce făceai.

   -Uite ti-ai primit răspunsul. Mai vrei ceva?

   -Mi-ar plăcea dacă ai mai veni în lumea mea.

   -De ce? Ca sa ai de cine râde?

   - Nu,speram sa îmi mai spui despre visele mamei și bunicii tale.

   -Dacă tot m-am trezit de ce nu.

    În secunda următoare lua cheia în stil vechi din sertarasul  ei de lângă pat roti cheia și spuse cuvintele. O lume alba prindea rădăcini în camera ei. Toată încăperea era îmbibată într-o ceață alba ca laptele. Acea ceata ajungea pana la tavan îi  umezi hainele fetei și îi spăla părul negru. Când cobora scările simțea o greutate mai mare ca ultima oară.

    - De ce aerul e așa de rarefiat aici? Nu s-a putut inventa și niște geamuri.

    - Nu. Aceasta lume poate ca e înfricoșătoare dar ne apară de oameni. Dacă din greșeală o ușă nu este închisă și pătrunde un om, aici intervine pădurea alba. Albeata asta e foarte deasă, dar dezorienteaza fiecare făptură. Numai noi creaturile inferioare și cele superioare știm Cum sa ne întoarcem.

   Cu fiecare scara coborâtă aspectul Annei se schimba. Pielea devenea mai alba și ținuta i se schimba într-o rochiță alba pana la genunchi cu broderie la sfârșit. Capăta un aspect vag a ei. Când trecuse de Pădurea alba, parul asemenea cetii era alb asemenea Volburei randunicii. Parul, genele și sprâncenele erau parcă vopsite cu var. Dar când se uită creatura la ea și făcea fața lui de uimire se isca o noua bătălie în subconștient.

    -Văleu... a-arati ca aripile unui înger. Poftim o oglinda.

    - Fratele meu, ce naiba mi s-a întâmplat? Dacă nu repari ce ai stricat...

    -Ti-am spus, ca dacă vi dinou o sa ți se schimbe aspectul, dar nici eu nu mă așteptam să te faci alba ca varul, la propriu.

    -Ai spus ca nu o sa fie mari schimbări,dar ia uite. Mă simt ca o narcisa. Păi  măcar lungimea parului a rămas aceasi, mare. Ai noroc,dar data viitoare nu o sa mai ai, te asigur.

    Uitându - se în oglinda remarca cea mai frumoasa priveliște. Chiar îi plăcea ca era diferita de alții. Ăsta atesta ca este speciala, chiar și în lumea reala. Îi plăcea noua înfățișare, era pentru prima oară când își vedea parul așa. Dacă creatura o compara cu varul, cred ca aș fi confundat-o cu zăpada, asemenea culoare, asemenea fată rar întâlnești.
    Inspira adânc și expira la fel de profund. După ce se termină toată tevatura avea câteva întrebări care aveau să îi dea o neliniște și mai mare:
   - De ce îmi bate inima așa de repede?
   - Sângele oamenilor este mai instabil în aceasta lume. Dacă nu ești atenta la cât stai cel mai probabil venele o să ți se spargă. Și odată moartă în această lume rămâi pe veci.
   - Cei cu această uscătură în gât? Mă face să am poftă să mănânc.
   - Dacă o să ai tupeul să bei măcar ai nevoie de acordul regelui nostru sau a unui rege.
   - Cine sunt acești regi?
   - Ei sunt cei ce se trag din neamul odraslelor întunecate. Odraslele întunecate sunt ceea ce voi numiți demoni. Noi, creaturile nopții ne tragem din amestecul Pădurii albe și din sufletele umane.
   - Și care-i faza cu regii? o spuse cu dezinteres, cu o mână la ureche.
   - Ei sunt amestecul Pădurii albe și demonilor. Ei au înființat 4 regate. Atâta știu.
   - E bine deoarece vorbeai degeaba. Poți să pleci acum.
   Domnul știe-tot se risipi în ceața subconștientului și o lăsă pe Anne singură singurică. În sinea ei fusese intrigată, dar în același timp i se instalase frica de a părăsi barajul gândului. "Regii, odraslele întunecate...cam așa ceva parcă". Nu mai statu nici ea mult timp, deschise poarta, dar ceva tot nu era in regula. Padurea emana un miros coplesitor de parfum. Mirosul era irezistibil pentru Anne asa ca din reflex porni catre cascada de parfum. Scarile disparura, dar in loc aparu o poteca mare si fara limite. Se simtea complexata de miros din aceasta cauza mergea si tot mergea pe urmele parfumului. Dupa un copac se simti un miros asemanator, Anne nu izbuti a-si arata curiozitatea. 

     Cand ajunse pe drumul imbalsamat de parfum intalni un copac cu o coroana argintie ce mirosea oarecum identic. Anne nu se uita defapt la copac, ci la un cineva care si ea o privea fix in ochi. Fata se uita, dar nu putea sa nu se holbeze la acel sau acea cineva. Persoana din copac nu era nici om si nici creatura. Parul ei avea culoarea focului, ochii cuprinsi de flacari si buzele asemenea cireselor. Purta o rochita rosiatica din material fin. Acel cineva sau acea cineva cobori cu o expresie de greata pe fata.

  - Ce te holbezi la mine, daca te mai holbezi mult o sa-ti sara ochii, iti promit!

  - N-am vrut. Cine esti?

  - Mai bine mi te-ai adresa cu cine sunteti necioplito. Sunt printesa regatului Scarlet, apleacate in fata mea necuvincioaso cu sange transpus.

  - Nu ma inclin nimanui, dar miteri tie. Pari de aceasi varsta ca mine, poate chiar mai mica.

  - Nu. Ti se pare. Am atatia ani cat are om care se apropie de sfarsit. Mai bine te-ai inclina.

   In secunda urmatoare se duse direct catre Anne si ii prelinse pe parul alb un rosu care semana a sange. Fata fiindu-i frica fugi, alerga cat de tare putu. Lua cheia de la gat in timp ce prindea viteza, o rasuci si spuse cuvintele cu  o repeziciune de neinchipuit. Era ca si cand ai fi spus de 10 ori alfabetul in mai putin de 4 secunde. Cand ajunse in lumea cealalta inchise usita, isi puse cheita in buzunar si se duse inapoi in corpul gazda. Nu simtea frica de a se intalni cu ea, dar nu se simti nici protejata. Era ca si cum insfarsit i s-au taiat aripile si au fi pus-o intr-o colivie. De acum incolo avea limite si urmau a fi si mai restrictionate cu fiecare sedere in cealalta lume.