Un suflet pierdut

Capitol 13

Lăsă cartea și deschise Lumea cealaltă, care după părerea ei aștepta să fie explorată de ea și de egoul ei. Mâinile, chiar și sufletul știau ce trebuiau să facă. Învățase totul pe derost, se învățase și cu lumea ei, dar nu prea mai avea unde merge. Libertatea îi fusese luată de către acel "mâncător" de lumi, chiar dacă își construia încă una tot va veni după ea, se gândea la acest lucru teribil.

În cealaltă lume, a fost întâmpinată de Calonim. Acesta avea un zâmbet de care te speria de moarte.

- Ce mai vrei, Calonim?

- Nimic, doar că voiam să mă asigur că ești bine. După tot ce ai văzut mă gândeam că o să dai bir cu fugiții.

- Poate așa voiam să fac, dar e singurul loc unde trăiesc când vreau și cât vreau. Nu crezi că acest loc e potrivit pentru mine?

- Am ceva să îți zic.

- Ce e? a spus-o făcându-și vânt.

- Când am făcut acel "contract" trebuia să îți iau viața după ce mureai, dar schimbare de planuri. Stăpânul meu și-a dat seama de legătura cu tine făcută și vrea să te întâlnească. Trebuia să îți spun din start, dar nu au mai existat demult spirite cu părul alb de ceva timp, deci lasă-mă să îți spun cine sunt sau ce reprezintă acele spirite. Demult, cam aproximativ 1000 de ani în urmă, au venit în lumea aceasta un grup de suflete cu părul argintiu, alb. Regii nu le-au recunoscut existența și au vrut să-i omoare, dar aceștia au scăpat. Am auzit de la alții că acei argintii au avut 5 copii, dar unul dintre ei era diferit și a fost trimis în Regatul Spiniilor. Bietul copil a fost asuprit, nimeni n-a avut milă de el, dar se pare că după ce argintii au părăsit lumea, băiatul a fost scos și băgat în armata regală. Acesta a devenit o parte din regat și un pion valoros, dar îi era rușine că avea rădăcini de goi și a trăit renegat față de săteni. A vorbit cu regii și au căzut la o învoială că dacă se vor întoarce argintii chiar el o să-i omoare. Mi se pare ironic ca fiul făcut de ei să vrea să le dea moartea dorită de el.

- Unde vrei să ajungi?

- Vreau să te protejez, așa că o să-ți dau o parte din sângele meu pe care o să-l presar pe părul tău ca să-i schimb culoarea. Vreau să vi cu mine la stăpân și la stăpână, dacă nu, vor crede că urzesc un plan malefic, ceva de gen.

- Bine. Presară-mă! a spus-o râzând. Dar dacă tot recapitulăm ,la început ai spus că ești o creatură inferioară și că vampirii sunt creaturi superioare. De ce?

- Așa și e. Regii regatelor au toți ceva în comun. Se spune că au moștenit sânge de vampir la naștere, asta făcându-i oarecum frați. Cică în Pădurea albă, a murit un vampir și sângele a fost absorbit de pământ. Și cum ți-am spus, ei sunt formați din amestecul Pădurii albe și demoni, practic și vampirii sunt demoni.

- Aha. Și...sunt frați?

- Așa s-ar putea spune.

- Dar acei argintii din ce sunt formați?

- Din câte am citit erau amestecul Pădurii albe și a unui vampir, dar noi credem că vampirul era viu și de asemenea se spune că pădurea l-a mâncat în neștire. Oricum e doar un mit. Mai bine aș auzi de la ei. Pădurea le-a recunoscut existența tuturor și le-a răsărit fiecărui regat câte un copac. Mi se pare un gest frumos.

- Așa și... ce s-a mai întâmplat?

- De ce te interesează asemenea lucruri care te depășesc?

- Indiferent de greutate, trebuie să înregistrez tot. Deci spune mai departe.

- Se spune că și primii argintii sunt regi. Am citit în manuscrisele fiecărui regat că sângele de vampir e puternic și că se pot creea mulți regi, max. 10. dar niciodată 2. Vampirul era încă în viață. Presupun că istoria e greșită. Cred cu toată tăria că cei 2 erau foarte puternici din toate punctele de vedere și că regii au vrut să-i omoare deoarece le-au simțit puterea. Mi se pare logic. S-ar explica multe. Acum că ți-am explicat cum stă treaba ce zici să te presar?!