"Yoongi, îmi pare rău..." Spune Seokjin, văzând că în sfârșit își dă telefonul de o parte. Încă de când Hoseok a avut acel accident, Yoongi obișnuia să se simtă vinovat.
"Se mai întoarce vreodată?" Întreabă Yoongi, Seokjin oftând. Cu toate că îi părea rău pentru prietenul său, nu putea să facă nimic.
Telefonul care suna le-a întrerupt conversația celor doi.
Yoongi a ezitat la început, gândindu-se dacă să răspundă sau nu.
"De ce nu răspunzi?" Întreabă Seokjin
"Mă simt oribil doar să îl văd pe noul el."
"Încă e Hoseok pe care îl știi."
"Nu e." Răspunde Yoongi, întorcându-se spre telefonul care acum nu mai scotea niciun zgomot. "Încă vreau să îi aud vocea. Dar nu vreau să aud ce are să îmi spună."
"Înțeleg. De tine depinde să decizi."
Încă odată, Yoongi a aruncat o privire la numărul care îl apelase.
"Ok, îl sun."
♡♡♡♡
CITEȘTI
ꪮꪀꫀ ꪶꪖᦓꪻ ꪻ꠸ꪑꫀ || ᦓꪮρꫀ
Fanfiction《Sope/Yoonseok AU》 Unde Hoseok nu își amintește nimic, în afară de momentele cu prima persoană pe care a iubit-o. Din păcate, în amintirile lui, e o cu totul altă persoană. Yoongi, cumva, e dispus să îl ajute.
