Capul lui Yoongi a făcut contact cu una din crengile unui copac, având în vedere că era prea surprins, și neatent, să vadă numele lui Hoseok în conversația cu Seokjin.
"Hey! Ești bine?"
Hoseok s-a panicat, verificând imediat dacă impactul i-a lăsat vreun semn.
"Ai o rană. Așteaptă-mă aici!"
Hoseok era pe cale să plece, când Yoongi l-a prins de mâna.
"Stai– Sunt bine."
"Cum adică ești bine? Poate rămâne o cicatrice." Spune Hoseok, vizibil îngrijorat.
Lui Yoongi i-a venit imediat o idee, zâmbind obraznic."Și ce? Fața mea nu e frumoasă, oricum."
"Ce spui? E minunată!" Țipă Hoseok, fără să își dea seama.
Asta l-a surprins pe Yoongi, cu adevărat."R-revin..." Adaugă Hoseok, plecând rușinat.
♡♡♡♡
CITEȘTI
ꪮꪀꫀ ꪶꪖᦓꪻ ꪻ꠸ꪑꫀ || ᦓꪮρꫀ
Fanfiction《Sope/Yoonseok AU》 Unde Hoseok nu își amintește nimic, în afară de momentele cu prima persoană pe care a iubit-o. Din păcate, în amintirile lui, e o cu totul altă persoană. Yoongi, cumva, e dispus să îl ajute.