"Apropo. Îmi pare rău pentru că nu am venit să te văd. Foarte rău." Spune Hoseok, acum că au ieșit să ia puțin aer și au rămas singuri.
"Nu am participat."
"Ce? De ce?" Vocea lui Hoseok era plină de îngrijorare, fapt care l-a făcut pe Yoongi să zâmbească.
"Melodia aceea era pentru tine."
"Poftim?"
"Deci care era ideea să mă prezint, dacă tu nu erai acolo să o auzi?"
"Dar erai atât de fericit..."
Hoseok se simțea oribil, acum că știa motivul pentru care Yoongi nu s-a prezentat, iar Yoongi a observat asta.
Pentru a-l liniști, i-a luat mâna într-a sa, surprinzându-l.
"Cui îi pasă? Voiam ca tu să o auzi primul."
Yoongi s-a ridicat, scoțând niște hârtii din lucrurile lui, pe care i le-a dat lui Hoseok. În primele momente, Hoseok le-a privit confuz, dar după ce s-a uitat peste ele și-a dat seama ce erau.
"Versurile..."
••••••
End of flashback
••••••
♡♡♡♡
CITEȘTI
ꪮꪀꫀ ꪶꪖᦓꪻ ꪻ꠸ꪑꫀ || ᦓꪮρꫀ
Fanfiction《Sope/Yoonseok AU》 Unde Hoseok nu își amintește nimic, în afară de momentele cu prima persoană pe care a iubit-o. Din păcate, în amintirile lui, e o cu totul altă persoană. Yoongi, cumva, e dispus să îl ajute.
