După câteva minute, Hoseok a revenit cu o groază de medicamente, aparent.
"Wow. Nu sunt pe moarte. Dar mersi. O să te răsplătesc."
"Cine ți-a cerut să faci asta? Stai jos."
Yoongi a făcut cum i s-a spus, lăsându-l pe Hoseok să aibă grijă de rana lui.
"Doare?"
"Puțin."
Hoseok s-a apropiat și mai mult de fața lui Yoongi, începând să sufle spre locul unde era rănit.
"Deci? Încă mai doare?"
"Da. Continuă."
Yoongi a mințit în legătură cu durerea, ca să îl lase pe Hoseok să continue ce începuse. În realitate, se simțea chiar bine. Probabil era egoist, dar nu voia ca acest moment să ia sfârșit.
Așa se simte să placi pe cineva? Pentru că dacă da, e cel mai bun lucru care se poate întâmpla în viața cuiva.
♡♡♡♡
CITEȘTI
ꪮꪀꫀ ꪶꪖᦓꪻ ꪻ꠸ꪑꫀ || ᦓꪮρꫀ
Fanfiction《Sope/Yoonseok AU》 Unde Hoseok nu își amintește nimic, în afară de momentele cu prima persoană pe care a iubit-o. Din păcate, în amintirile lui, e o cu totul altă persoană. Yoongi, cumva, e dispus să îl ajute.
