Ziua următoare, la spital, când Yoongi a observat că Hoseok începe să își revină încet, s-a grăbit să îi sune doctorul. Apoi s-a apropiat de el pentru a vedea dacă e rănit.
"Ești bine?"
"Ce s-a întâmplat? Nu îmi amintesc nimic de ieri."
Yoongi s-a încruntat, realizând că nu îl mai poate întreba ce a vrut să spună ziua trecută.
"Nu îți amintești?"
"Nu..."
Amândoi au fost surprinși să audă ușa trântită de perete.
"Ești bine?" Întreabă Renè, în timp ce Hoseok îi zâmbește larg.
Hoseok obișnuia să îi zâmbească în acel fel lui Yoongi, dar acum totul era diferit. Privindu-i pe cei doi vorbind, a simțit că locul lui nu mai era acolo.
A încercat să iasă neobservat din încăpere, dându-și seama că Hoseok nu își amintea nimic.
♡♡♡♡
CITEȘTI
ꪮꪀꫀ ꪶꪖᦓꪻ ꪻ꠸ꪑꫀ || ᦓꪮρꫀ
Fanfiction《Sope/Yoonseok AU》 Unde Hoseok nu își amintește nimic, în afară de momentele cu prima persoană pe care a iubit-o. Din păcate, în amintirile lui, e o cu totul altă persoană. Yoongi, cumva, e dispus să îl ajute.