Yoongi și Hoseok erau, în sfârșit, la locurile lor.
"Încă îți e frig?"
"Nu, sunt bine."
Știa că Hoseok minte. Cu tot întunericul din cameră, încă putea să îl vadă tremurând.
"Știu cum te poți încălzi."
"Cum?" Întreabă Hoseok, văzându-l pe Yoongi ezitând.
"Închide-ți ochii." Spune Yoongi, urmând ca Hoseok să facă ce i s-a spus.
Hoseok a fost surprins să simtă două mâini înconjurându-i corpul.
"Ce spui de o îmbrățișare?"
Întreabă Yoongi, în timp ce Hoseok rămăsese nemișcat. Observând asta, Yoongi s-a retras din îmbrățișare.
"Scuze. Nu voiam să te fac să te simți inconfortabil–"
"Nu. Fă-o iar." Spune Hoseok, deschizându-și larg mâinile și invitându-l pe Yoongi.
Yoongi a zâmbit, acum că știa că nu l-a făcut pe Hoseok să se simtă inconfortabil.
"Nu îți mai e frig."
"E o soluție bună. Mersi!"
♡♡♡♡
CITEȘTI
ꪮꪀꫀ ꪶꪖᦓꪻ ꪻ꠸ꪑꫀ || ᦓꪮρꫀ
Fanfiction《Sope/Yoonseok AU》 Unde Hoseok nu își amintește nimic, în afară de momentele cu prima persoană pe care a iubit-o. Din păcate, în amintirile lui, e o cu totul altă persoană. Yoongi, cumva, e dispus să îl ajute.
