"Hey, Yoongi!"
"Uh, bună!"
"Poți să te rog ceva?"
"Sigur. Ce e?"
Au urmat 10 secunde de liniște, până când Hoseok a vorbit din nou.
"Uită-te afară."
Yoongi a rămas uimit. Abia ce se trezise, iar acum Hoseok era în fața ușii lui. Și ce e mai rău, abia apucase să se ridice din pat.
Arăt oribil azi. Își spune, mergând cu greu să îi deschidă ușa lui Hoseok.
"Bună dimineața! Din nou." Salută Hosoek, întâmpinându-l cu un zâmbet larg. Mai apoi, Yoongi și-a îndreptat privirea spre plasa ținută de Hoseok.
"Ce-i cu asta?" Întreabă, încă având privirea fixată pe ce ținea Hoseok în mână.
"Oh, ai spus că abia ce te-ai trezit. Am decis să gătesc eu azi, pentru tine." Răspunde Hoseok, făcându-l pe Yoongi să zâmbească.
Chiar vorbește serios?
Yoongi a tresărit, simțind mâna lui Hoseok pe fruntea sa, verificând dacă are febră. Din nou.
"Bine că am venit devreme. Cine ar fi avut grijă de tine?" Spune Hoseok, în timp ce Yoongi își amintea clar cât de nervos era Hoseok atunci când se îmbolnăvea, sau cât de mult îl bătea la cap atunci când nu voia să mănânce.
Dar acum, trebuia să se oprească din a se mai gândi la trecut și să prețuiască momentele cu el, înainte să facă acea propunere către ea.
♡♡♡♡
CITEȘTI
ꪮꪀꫀ ꪶꪖᦓꪻ ꪻ꠸ꪑꫀ || ᦓꪮρꫀ
Fanfiction《Sope/Yoonseok AU》 Unde Hoseok nu își amintește nimic, în afară de momentele cu prima persoană pe care a iubit-o. Din păcate, în amintirile lui, e o cu totul altă persoană. Yoongi, cumva, e dispus să îl ajute.
