Earlier—20:18,
Hoseok se simțea îngrozitor după ce își anulase toate planurile. Plecase acasă imediat cum a auzit-o pe Renè plângând. Din fericire, când a ajuns, totul părea să fie în regulă cu ea.
Ca și cum nimic nu s-a întâmplat.
Și tocmai de asta Hoseok se simțea oribil pentru că și-a anulat planurile cu Yoongi. A încercat să scape de acest sentiment făcându-și de lucru prin casă, dar a sfârșit găsind o poză veche, făcută în excursia din colegiu.
Începuse să își amintească una dintre serile pe care le-a petrecut acolo.
"Hah, ești plin de nisip." Spune o voce familiară, zâmbindu-i.
"De parcă tu nu ești." Răspunde Hoseok.
"Ah, serios?" Spune persoana respectivă, încercând să scape de nisip, în timp ce Hoseok râdea. "Nu râde. Ești în aceeași situație."
Revenind la prezent, Hoseok și-a dat seama cât de clar a putut să îl vadă pe Yoongi în acea amintire.
Pe cât de neliniștit se simțea, pe atât de mult voia să cunoască mai multe despre locul acela. Nu știa de ce atunci era atât de fericit și voia să afle, iar pentru că Yoongi era persoana pe care a văzut-o alături de el, lui trebuia să îi vorbească.
21:50
Putem să vorbim?
♡♡♡♡
CITEȘTI
ꪮꪀꫀ ꪶꪖᦓꪻ ꪻ꠸ꪑꫀ || ᦓꪮρꫀ
Fanfiction《Sope/Yoonseok AU》 Unde Hoseok nu își amintește nimic, în afară de momentele cu prima persoană pe care a iubit-o. Din păcate, în amintirile lui, e o cu totul altă persoană. Yoongi, cumva, e dispus să îl ajute.
