Cap. 26

217 17 6
                                    

*ALESSANDRA POV.*

Imi deschid incet ochii si incerc sa ma ridic, uitandu ma in jur. Eram intr o padure, niciodata nu se intampla lucruri bune in paduri.

T: Ce se...

??: LINISTE! Deoarece Alex Smith nu a venit sa isi plateasca pretul la timp toti il veti plati impreuna cu el. Skyllor Krum. Tom Jacksom. Alessandra Potter.

Ne ridicam cu totii in picioare, iar Alex paseste in fata.

Alex: Asta este intre mine si voi, nu ii implicati si pe ei. zise incercand sa para puternic, dar frica i se citea clar in voce

??: Toti veti platii sau cei dragi voua care se afla chiar acum in arene, cautandu va nu o sa mai apuce ziua de maine.

Se facu liniste instant, toti realizasem ca nu aveam cum sa scapam din asta, ca urma se avem semnul intunericului pe piele pentru tot restul vietii.

Sky incepu sa planga, in timp ce Tom o tinea in brate.

Alex: E numai vina mea...

Ma apropri de el si ii zambesc trist.

Ale: Toti am depus aceelasi juramant. Nu este vina ta, suntem in asta impreuna, ok?

Alex incuvinta incet. Devoratorii mortii pasira in fata, fiecare dintre ei apucand de mana pe cate unul din noi.

Fiind intuneric nu vedeam unde ma duce si nici nu incercam sa scap, nu imi puteam asuma riscul de ai face rau familiei mele.

Altii doi devoratori aparura si imi apucara mana stanga, tinand o nemiscata pe o piatra. Un al treilea isi scoase bageta si rostind o vraja necunoscuta incepu.

Am urlat, durerea era insuportabila. Era ca si cum ceva intunecat imi patrundea in corp. Amintiri imi apareau in fata ochiilor si nu le puteam opri. 

Mi am deschis ochii brusc, vrand so opresc valul de amintiri, numai ca sa observ ca nu ma mai aflam in padure, iar durerea incetase.

Eram intr o camera neagra, iar cand am vrut sa inaintez ceva m a oprit. Ambele incheieturi imi erau prinse in lanturi.

Siluete aparura in camera, dar doar una inainte spre mine.

Ale: Luke...

Fostul meu iubit decedat ma privea zambind calm.

Luke: Ce faci? ma intreba

Ale: Ce...unde...cum? intreb incercand sa inteleg ce se intampla.

Poate murisem...

Luke: Nu, inca traiesti. Ce faci?

Ale: Ce vrei sa spui? Imi pare rau ca...

Se aproprie de mine, atingandu-mi obrazul cu o mana.

Ale: A fost vina mea...din cauza mea nu mai esti...nu am vrut...

Insa el continua sa imi zambeasca bland.

Luke: Ce faci?

Ale: Nu inteleg...

Ofta si se indeparta usor de mine.

Luke: Ce faci? Te ai chinuit atatia ani, doar ca sa renunti acum? Nu lasa toate bataliile pe care le ai luptat sa fie degeaba.

Imi ridic capul si il privesc in ochii, ochii aia albastrii de care imi fusese atata dor.

Ale: Poate ca am obosit, am obosit sa lupt...

Imi mai zambeste o data, indepartandu se din ce in ce mai mult.

Ale: Nu ma lasa singura din nou...nu pot sa fac asta singura, nu sunt atat de puternica...

Luke: Aminteste ti cine esti. spuse el disparand

Si atunci mi am dat seama ca nu se referea la numele meu si mi am amintit.

Mi am inchis ochii, iar cand i am deschis din nou durerea revenise, dar era ca si cum nu o puteam simtii.

Devoratorii erau tot acolo, incercand sa ma tina pe loc, dar totul parea atat de indepartat.
Insa de data asta stia ce aveam de facut, mi am miscat mana in aer, padura tasnind in flacari.

Devoratorii tipara in timp ce focul ii ardea, ii devora. Focul meu.


Alessandra Potter- James Potter's twin sisterUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum