Un inger in intuneric

Capitolul XXIII

Ma uitam la ea de sus in jos si nu-mi venea sa cred de unde stie unde locuiesc. Era imbracata ca o cersetoare. Era desculta, iar pe ea avea o rochie murdara si putin gaurita in unele locuri, cel mai probabil de molii. Ma holbam la ea si pur si simplu nu stiam ce sa fac. Poate merita o sansa, poate nu. Pana la urma m-am gandit sa o primesc. Cu toate ca eram foarte suparata si nu-mi puteam explica de ce a procedat asa, m-am gandit sa-i acord o sansa. 

-Am sa iti dau 5 minute pentru a-mi spune tot ce ai de gand.

-Vreau sa iti explic tot de s-a intamplat in tot acesti 17 ani si de ce te-am lasat la orfelinat. Stiu ca este greu si pentru tine, dar crede-ma ca nici mie nu mi-a fost usor. Vezi tu tatal tau si al Evelinei nu e barbatul cu care locuiesc in momentul de fata. Tatal tau era un betivan si jumatate si il urasc pentru chestia asta. Te-am facut la 18 ani. Eram mica si proasta si am plecat de acasa cu primul barbat care mi-a iesit in cale, iar acesta a fost tatal tau. Cand te-am conceput nu il cunosteam atat de bine. Stiam doar cum il cheama si cati ani avea atat. Il chema Andrei si avea 35 de ani . La inceput mi se parea un  barbat foarte de treaba, dar mai apoi, cand m-am mutat cu el si-a dat arama pe fata. El de dapt era un betivan jegos,un fumator, dadea toti banii pe femei si jocuri de noroc. Cand te-am nascut pe tine si pe Eveline, el a decis ca Eveline sa ramana la noi , iar pe tine a decis sa te duca la orfelinat pentru faptul ca nu suporta sa auda doi copii plangand si voia cu tot dinadinsul sa va faca rau , sa va desparta. Asa ca, m-am conformat si te-am dat la orfelinat pentru a-ti salva viata. Nu am facut asta pentru ca am vrut, a fost de nevoie si trebuie sa intelegi. Mi-a fost foarte greu si tot timpul m-am gandit la tine. Te rog frumos sa ma ierti. 

Nu stiam ce sa spun. Pur si simplu eram uimita, am condamnat-o pentru un fapt de care nici macar nu era vinovata. Aveam lacrimi in ochi, la fel ca mama.  Dar ma abtineam pentru a-i da ei puterea de a mai continua povestea, pentru ca sunt sigura ca nu s-a terminat totul asa.

-Si pana la urma ce s-a intamplat cu tata ? Am intrebat eu.

-Pai cand am reusit sa traiesc cu faptul ca te-am parasit, a inceput sa vina si acasa cu femei si sa ne bata, pe mine si pe sora ta . Imi doream din tot sufletul sa plec undeva, sa pot sa imi traiesc linistita viata. Dar viata mea urma sa fie mai urata decat pana atunci. Intr-o zi m-am dus la munca, iar cand m-am intor l-am vazut cum incerca sa o agreseze pe surioara ta, iar cand am zbierat la el sa plece de langa ea, a facut o fata de parca ar fi intrat diavolul in el si a venit spre mine . Marele meu noroc a fost ca eram in bucataie, iar in apropierea mea era un cutit. Asa ca l-am insfacat si cand s-a apropiat suficient de mine,  i-am infipt cutitul in gat.

-Wow . Deci mi-ai omorat tatal doar pentru a o salva pe sora mea ? 

-Da. Si nu regret nicio cilpa ce am facut. L-am ingropat undeva in spatele casei si am luat fata si am fugit. Am trait pe strazi ceva vreme pana cand l-am gasit pe sotul meu, iar acum traim asa cum traim , dar macar suntem fericiti.

-Nu-mi vine sa cred asta e incredibil . Nu stiu ce sa zic .

Eram uimita si dezgustata in acelasi timp. Nu stiam ce sa mai cred, adica mi se pare o un poveste stiintifico-fantastica. Nu pot sa cred ca s-a intamplat asa ceva, ca exsita astfel de oameni. Mi-as dori sa pot sa o ajut, dar din pacat nu am nimic. 

-Deci ma ierti pentru tot ce am facut ? Ma intreaba ea. 

-Da, te iert, mama.

Am inceput sa plangem amndoua, iar la doua-trei minute apare si Zack . Cand il vad fug spre el , il iau in brate si-l imbratisez . Cand ma uit la el vad ca are o fata trista.

-Zack , iubire ce ai patit? De ce esti trist ?

-Rebecca nu e problema ta . Te rog frumos sa ma lasi in pace! Spune Zack si pleaca in dormitor , iar eu fug dupa el.

-Zack spune-mi ce s-a intamplat!

-E ceva legat de Klaus! Trebuie sa iau o decizie foarte importanta!

-Ce decizie ? Ce ti-a zis?