Un inger in intuneric

Capitolul VII

Mi-a prins mana intr-o strantoare din care nu puteam iesi. S-a uitat in ochii mei , apoi m-a sarutat. Nu puteam sa rezist sarutului asa ca am cedat.

  -Deci o sa te intorci la mine? M-a intrebat cu o slipire in ochi. Am oftat , dupa care i-am dat afirmativ din cap. M-am uitat la Chris, care insepuse sa planga.  

- Ma intorc , dar nu-l pot lasa pe Chris aici. E doar un copil si nu poate trai pe strazi fara mancare prea mult timp.

- Nu conteaza . Il luam cu noi si o sa-i cautam parintii.    

Am intrat in masina si ne-am dus acasa la Zack. Acolo , Zack  ne-a dat de mancare , dupa care am plecat sa ii cautam parintii lui Chris. Chris ne-am indrumat pana la iesirea din oras. Cand am iesit din oras , am intrat in alt oras parca desprins din povestile cele mai urate. Unele “case” erau facute din carton , altele din trestii. Oamenii alergau dintr-o parte in alta ca niste albinute lucratoare. Chris ne-a spus ca aici locuieste. Am mers printre “case” pana cand am dat de o femeie , care l-a luat pe Chris in brate plangand. Femeia semana cu Chris, de aceea am presupus ca era mama lui.    

  -Unde l-ati gasit? Ne-a intrebat femeia.    

  - In oras. I-a raspuns Zack.    

-Multumesc ca l-ati adus. V-as rasplati , dar nu am cu ce.    

-Nu e nici o problema. Cu placere.Noi trebuie sa plecam. I-am spus mamei lui Chris.     

-Pa Chris sper sa ne mai vedem. Am spus in cor cu Zack.    

El ne-a facut cu mana , dupa care am plecat. Imi era mila de Chris , dar nu aveam ce sa fac. Nu voiam sa-l oblig pe Zack sa-si mai faca prea multe probleme. Abea asteptam sa ajungem acasa ca sa putem vorbi linistiti despre tot ceea ce s-a intamplat.   

Dupa jumatate de ora, am ajuns acasa. Zack mi-a explicat tot ce s-a intamplat.    Era seara , iar noi ne-am pus la somn. Incepusem sa visez ceva frumos , dupa care totul s-a transformat intr-un cosmar. Acelasi cosmar cu femeia aceea dand nastere la un copil. Am tresarit atat de tare , incat lacrimile imi dadeau pe afara , incepand sa plang in hohote. Plangeam atat de tare incat il trezisem sip e Zack. Se uita la mine nedumerit.   

    -De ce plangi?      

-Am avut un cosmar, de care nu pot sa scap de cativa ani buni.    

   -Povesteste-mi ce cosmar. Cand sa incep sa-i povestesc totul am inceput sa plang si mai tare. Zack a incercat sa ma linisteasca , insa in zadar. Nu ma puteam opri. Ceva imi provoca o durere imensa in suflet , dar nu stiu ce. Nu trebuia sa simt asa ceva. Nu imi cunosteam parintii , care erau lasi pentru ca m-au abandonat si nu imi pasa catusi de putin de ei.  

  In sfarsit, dupa cateva moment m-am linistit si i-am povestit lui Zack cosmarul meu. Desi era trecut de miezul noptii , telefonul lui Zack incepe sa sune.