Un inger in intuneric

Capitolul VIII

       Din perspectiva lui Zack :          

  Mi-am auzit telefonul sunand. Am scuipat cateva injuraturi din gura si m-am uitat sa vad cine ma suna. “Numar necunoscut”. Ies nervos din camera , raspund si merg in living.

  -Buna Zack! Am auzit ca ai o iubita frumoasa si cu forme voluptoase, asa dupa cum bine stii am un bar si am nevoie de ea sa lucreze la el , altfel mama ta v-a sfarsi in cel mai josnic mod! Ai timp de gandire o saptamana. Noapte buna!      

Dup ace a inchis , muschii mi s-au incordat instinctive si am inceput sad au cu toate lucrurile de pamant , spargandu-le. Rebecca dup ace a auzit galagia din livind  si-a facut si ea aparitia langa mine.

  -Ce ai patit? De ce esti asa nervos? Cine era?

  -  Nu conteaza cine a fost si ce am patit. Conteaza ce ai sa patesti tu sau mama. Dupa aceste cuvinte , am coborat scarile ,mi-am luat cheile de la masina si am iesit pe usa , val-vartej tantind cu ea in urma mea.    

Am urcat in masica si am pornit cu viteza spre lacul din padure. Am ajuns acolo in mai putin de 5 minute. M-am asezat pe marginea lacului. In acem moment mii de ganduri mi-au stapuns mintea , la fel ca o sageata. Veneam in locul asta  de cand eram mic. Cand o vedeam pe mama suferind din cauza tatalui mei fiindca venea beat sau drogat, cand am aflat la 10 ani ca tatal meu se droga . Incepuse sa se drogheze cand a aflat ca are cancer. Situatia lui s-a agravat din ce in ce mai mult , iar el bea tot mai mult. La un an de la moartea tatalui mei, mama s-a casatorit cu Klaus. Un derbedeu si jumatate, iar acum ma ameninta ca-mi omoara mama daca nu  o las , pe Rebecca, fata cu ochii ca de smarald , fata mea  sa lucreze la barul lui. Am de ales dintre 2 femei foate importante in viata mea.

Scap repede de haine si ma arunc in apa pentru a-mi limpzi gandurile. Lacrimile incepea sa mi se prelinga usor, usor doar cand ma gandeam la Rebecca sau la mama. Ce mult mi-as dori sa dispar de pe fata pamantului sau sa ma scufund in adancurile acestei ape pentru totdeauna,dar nu pot s-o las singura pe Rebecca sau pe mama cu acel nemernic. Juc ca intr-o zi o sa ma razbun pe el. Il urasc asa de tare pe nenorocit! De ce trrbuie sa mi-o ia pe Rebecca de langa mine pentru a devein doar o curva la barul lui tampit? Si daca nu o las pe Rebecca oare o sa-mi omoare mama? Chiar are tupeul asta jegos? Parca acum 2 luni o iubea , dar nu , nu are cum s-o iubeasca.  E un nemernic.   

   Din perspectiva Rebeccai:     

     Au trecut 2 ore de cand Zack a plecat. Unde s-a dus? Daca face vreo prostie? Ce urmeaza sa patesc? De ce eu?  Sau de ce mama lui ? Cine e nenorocitul care l-a amenintat?    

    Lacrimile imi curg siroaie pe fata. Incep sa adun lucrurile sparte de Zack.      

  Dupa ce le strang, urc in living,ma asez pe canamea si astept sa vina Zack , timp in care ma gandesc ce sa fac. Sa plec sa-l caut pe Zack? Unde-o fi? Sa plec definitive din viata lui? Sa-l parasesc acum , cand are nevoie de sprijin? Sa raman langa el? Dar daca raman nu o sa-i fac mai mult rau?     

    Era deja 5 dimineata. Au trecut 5 ore. Nu-mi pot lua gandul de la Zack si de la intrebarile care ma tot bantuie de cateva ore. Am hotarat sa plec , pentru a nu-I mai face rau lui Zack. M-am dus sus plangand. Mi-am facut bagajele. Cand sa ies de usa , dau nas in nas cu Zack, arunc bagajele din maini si il imbratisez. Stam asa timp de cateva minute plangand amndoi ca niste copii.   

  -De ce ai plecat aseara? Am interrupt tacerea care era atat de apasatoare incat devenise insuportabila.  

   -Pentru ca m-am enervat atat de tare incat nu voiam sa devin violent cu tine. Imi pare atat de rau pentu ce s-a intamplat aseara! Of iubita mea nici nu stii cat de rau imi pare. Iarta-ma te rog!  

   La auzul acesto cuvinte i-am sarit in brate si am inceput din nou sa plang cu lacrimi de crocodil. Inima imi batea asa de tare cand era langa mine. Pentru prima data am simtit ca cineva ma iubeste , insa nu eram sigura daca o si merit. I-am spotit ince la ureche un “ Te iubesc!”. S-a utat la mine cu ochii inca inlacrumati si rosii de la atata plans. M-a sarutat pasional , dupa care m-a strans si mai tare in brate. Incruntat s-a desprins din bratele mele.     

  -De ce ti-ai facut bagajele? Unde voiai sa pleci?    

  Mi-am lasat capul in pamant, rusinata , acum regretand ceea ce voiam sa fac si simtind cum roseata imi urca in obraji.    

-Rebecca! Te-am intrebat ceva! Raspunde-mi! Voiai sa ma parasesti nu? Stiam eu! Nu trebuia sa ma introc la tine!   Suparat s-a intors din nou spre masina, dar inainte de a intra l-am prins de mana. Acesa s-a smucit din stansoarea mainilor mele si a plecat.