Un inger in intuneric

Capitolul V

         Din perspectiva lui Zack :   

  Când am văzut că incepe să se zbată în apă am crezut că  glumeşte , apoi mi-am dat seama că ea de fapt nu glumea. Nu ştia să înoate. Am început s ă mă panichez , apoi m-am calmat şi am sunat la ambulanţ ă. Am dat toate detaliile şi am sărit în ap ă după ea.Când am v ăzut-o am inotat repede spre ea. Am prins-o , vrând s-o trag afară din apă. Nu reuşesc pentru că ceva o tinea de picior. Mă uit mai bine şi văd că e ceva încolacit în jurul piciorului ei. Trag tare de ele până reuşesc să le smulg din pământ , apoi ies cu Rebecca la suprafaţă. Încep să-i fac manevrele de resuscitare. Între timp a sosit şi ambulanţa. Mi-au luat fata şi au dus-o la spital.     

  Ajunşi acolo , au pus-o repede pe  o targa şi au dus-o în camera de gardă unde timp de o ora şi jumătate au reuscitat-o. Un medic a ieşit afară şi a anunţat decesul fetei. Îl dau la o parte pe medic şi fug în cameră să-mi văd fata. Nu pot să cred , fata mea , micuţa mea Rebecca , fetiţa cu ochii de smarald stătea acolo întinsă, cu inima încet,încet oprindu-i-se. Lacrimi încep să-mi curgă pe chipul neînsufletit al fetei mele.

  -Nu poţi să mori , mă auzi? Am nevoie de tine! De ce imi faci asta acum? De ce ma laşi singur? Te rog revino-ţi trebuie să-ţi revi. Nu mă poţi lăsa. Nu acum. Fata nu imi mai dadea nici un semn de viaţă.  

Din perspectiva Rebeccai:

     Simţeam cum apa îmi intra pe nas şi pe gură , provocându-mi o oarecare durere timp de câteva secunte. Când însfârsit durerea încetase , vedeam în faţa ochilor cum mi se derula întreaga viaţă. Erau imagini de la naşterea mea, care erau la fel ca şi cele din vis , imagini cînd la 3 ani am primit prima mea bataie fiindcă nu vroiam să renunţ la mâncarea abea primită , la 10 ani prima dată când am împărţit cu şoarecii şi şobolanii prima mea coaja de pâine uscată şi pe jumătate mucegăită , evadarea mea , prima întalnire cu Zack , primul sarut. Apoi nimic. Totul era nergu.

*****   

  Simt că mă apasă ceva pe piept , dar nu reuşesc să-mi deschid ochii. La doar câteva minute îl aud pe Zack  ţipând. Când am auzit aceste cuvinte pline de durere şi disperare parcă mi-au dat o putere şi încet , încet am reusit sa-mi revin, însă fără să-mi descihd ochii. L-am prins pe Zack de mână acesta tresărind.   

  Zack , nu ezită nici un minut şi mă îmbrăţişează după care mă saurtă scurt. Şi reuşesc să-mi deschid ochii.   

-  Mulţumesc. Îmi spune Zack cu o bucurie imensa în voce.  

- Eu iţi mulţumesc pentru că m-ai salvat. Fără tine eram moartă.   

  Nu mi-a mai zis nimic a zambit.   

Medicii au ramas uimiţi. Nu îmi mai dadeau nici o şansa la viaţă. După câteva minute medicii ne-au lasat sa plecam acasa.

-  Haide sa mergem în padure şi să luam bagajele. Îmi zice Zack.    

-Bine.

    Ieşim din spital şi ne îndreptam spre maşină. Ajungem în pădure şi începem să strângem bagajele. Zack se apropie de mine şi mă sărută pasional. Sarutul devedea din ce în ce mai pasional, apoi Zack încearca să scape de hainele de pe mine. Mă dau la o parte şi ma desprind din acel sarut care mi se părea o minune. Era prea fumos ca sa îl strice. Zack se uita urat la mine , după care işi ia bagajele şi cortul şi porneşte spre masina fara să îmi zică nimic.   

  -Unde pleci? Îl intreb eu.    

- Până la maşina. Vin imediat.   

M-am aşezat pe marginea lacului. Priveam lebedele ,care intrau într-un dans parca desprins din poveşti. Trecuseră 2 ore de când Zack mi-a  spus că se întoarce. Începusem să mă îngrijorez. Era deja intuneric. Nu se poate să mă fi lasat singură aici. De ce eu ? Unde poate să fie? Unde a plecat? A patit ceva? Mii de gânduri îmi treceau prin minte. Mă ridic incet, îmi iau bagajele în mână şi pornesc spre alee cărte maşină. La sfârşitul potecii n-am văzut nici o maşină. Nu mai era. Unde e Zack?