Him & I

Capitolul 4

       -Ce nerăbdătoare ești Betty. Spune Drew deodată către acea fată.
       -Taci Drew. Eu sunt Betty, sora lui Drew.
       Poftim? Sora lui? Nu mă așteptam la asta. Totuși sunt atât, atât de ușurată că nu este iubita lui. Ei nu seamănă absolut deloc. Dar poate dacă te uiți mai atent, au câteva trăsături ce se aseamănă. Eu și Alice ne prezentăm șatenei, iar apoi plecăm spre sala unde se difuza filmul.
       Ne așezăm pe scaune, iar eu am picat fix lângă Drew. Excelent. Filmul începe...între scaunele noastre este o cutie mare cu popcorn, iar când îmi întind mâna să i-au din el, o mână caldă atinge mâna mea rece. Așa am mâinile mereu, reci, nici eu nu înțeleg de ce. Mă uit atent și observ că mâna mea și cea a lui Drew s-au atins, dar nu pentru mult timp deoarece el și-a retras mâna. Vezi Abby? Ți-am zis să nu îți mai faci speranțe degeaba.
       În timpul filmului mă mai uitam din când în când la Drew, făcând și contact vizual cu acesta, oare mă credea o disperată? Nu mă interesează, să îi privesc chipul minunat a devenit chiar o obsesia pentru mine.
       Finalul filmului a fost unul trist, la care am bufnit în lacrimi, Drew zâmbindu-mi și mângâindu-mi mâna spunându-mi să mă calmez deoarece e doar un film. Gestul lui m-a lăsat mută, ne priveam în ochi unul pe celălalt, dar normal că el s-a retras repede. La ce mă așteptam oare? Ne ridicăm de pe scaune și ieșim din cinema.
       -Abby, eu o să plec cu Case. Nu este nici o problemă, nu? Oare de ce mă întrebă Alice chestia asta? Se poate duce unde vrea.
       -Alice, dragostea asta te-a înebunit de tot. De ce mă întrebi pe mine dacă poți pleca? Du-te unde vrei. Eu voi pleca cu autobuzul. Îi spun zâmbindu-i.
       Îmi i-au la revedere de la Alice și când fac câțiva pași în față aud pe cine strigându-mă. Era Drew.
       -Abby, Abby...așteaptă.
       -S-a întâmplat ceva? Întreb nedumerită.
       -Te duc eu acasă. Betty a plecat cu iubitul ei...și nu vreau să te las să pleci cu autobuzul.
       -Nu e nici o problemă daca plec cu auto...
       -Te voi duce eu. Vreau să vorbim ceva. Mă întrerupe vorbind foarte serios. Haide.
       Ne urcăm în mașina sa și plecăm. Îi spun unde stau, iar acesta încuviințează. Tot drumul nu s-a scos o vorbă. Liniștea asta mă sperie, sincer.
       -Abby...mă scoate o voce din gândurile mele. Am ajuns.
       -Mulțumesc mult, Drew. D-au să cobor din mașină însă, o mână îmi cuprinde brațul și mă trage înapoi. În acest moment sunt foarte aproape de Drew și nu înțeleg ce vrea să facă. După câteva momente în care am stat holbându-ne unul la celalalt, îmi revin și îmi dreg vocea retrăgându-mă.
       -Ce s-a întâmplat? Întreb nedumerită, simțind cum obrajii mei ard. Oare a observat și el cât de rău m-am înroșit? Mi-am aplecat capul uitându-mă la mâinile mele. Mă jucam cu degetele. Acesta este un tic de al meu, fac asta când sunt emoționată.
       -Abby...ți-a mai spus cineva cât ești de simpatică? Mai ales când te înroșești?
       Mi-am ridicat capul uitându-mă în ochii lui. I-am zâmbit, acesta întorcându-mi gestul. Eiii...dragule Drew...nu...nimeni nu mi-a mai spus asta.
       -Abby, ți-am zis înainte să plecăm de la cinema, că vreau să discutăm ceva. Nu știu cum să o spun, e prea direct, dar am nevoie să mă ajuți. Vreau să ne prefacem că suntem împreuna.
       -P...poff...poftim? Spun eu bâlbâindu-mă.
       -Ai auzit bine. Vreau să ne prefacem că suntem împreună. Stai liniștită, nu o să se întâmple nimic între noi. Nu o să te sărut, nu o să te ating. Vreau doar să ne prefacem pentru o vreme.
       -Dar, de ce? Nu înțeleg. Și mai ales, de ce cu mine?
       -De ce? Am motivele mele. Te-am ales pe tine pentru că ești o fată cuminte din câte îmi spunea Alice la petreceri. Offf...Alice...offf, normal că trebuia să vorbești. Vreau ca lumea să creadă că această relație este una adevărată. Te rog, ajută-mă.
       -Drew...nu știu ce să...
       -Nu o să dureze mult timp...te rog. Mă întrerupe el. Dar să nu afle nimeni.
       -Bineee. Oftez eu. Dar promiți că nu o să se întâmple nimic mai mult.
       -Mulțumesc mult, Abby...promit.
       Mi-am luat la revedere de la Drew și am coborât din mașină. Cum am putut fi de acord cu asta? Spuneam de Alice că nu are toate țiglele pe casă. Eu cred că nu am deloc. Am acceptat asta doar pentru că îmi place prea mult de el, dar sunt sigură că din toată povestea asta eu o să ies cu inima sfâșiată, nu el...