Him & I

Capitolul 17

-Abby. Hai odată, nu ești gata? A venit iubitul tău.
Am rămas câteva secunde uitându-mă în gol. Drew deja e aici? Mai trebuie să mă d-au cu rimel și luciu pe buze, și  sunt gata. Sunt îmbrăcată într-o fustă neagră, nu mulată, care vine cu o palmă mai sus de genunchi și cu un tricou alb din dantelă, prin care nu puteai vedea sutienul. După ce termin, cobor în living, unde erau mama, tata și Drew. El era îmbrăcat ca de obicei. O pereche de blugi negrii și un tricou alb.
-Bună. Spun eu, iar Drew se întoarce spre mine și mă privește zâmbind.
-Bună, Abby. Spune el.
-Iubitul tău este genial, Abby. Spune tata, iar apoi el și mama se retrag în bucătărie.
Drew se ridică de pe canapea și vine spre mine. Inima începe să îmi bată cu putere și simt ceva în stomac. El mă apucă te mâini și mă privește în ochi, apoi își lipește buzele de ale mele.
-Wow, porumbeilor...Spune Amber coborând scările, dar se oprește când îl vede pe Drew.
Amber și Drew se privesc unul pe altul foarte insistent. Nu știu ce naiba se întâmplă. Poate ea e uimită pentru că el e iubitul meu, dar el de ce o privește așa? Poate i s-a părut și lui atrăgătoare. Din nou, Amber îmi strică starea. Îi văd că nu mai ies din acea transă așa că îi scutur brațul lui Drew.
-Drew...ce s-a întâmplat?
-Nimic micuțo...doar că nu am mai văzut-o de mult pe Amber.
-Bună Drew. Nu știam că stai cu piticanii din astea.
-Bună Amber. E problema mea cu cine stau, iar Abby este o drăguță.
-Amber, noi am vorbit ceva astăzi. Ți-am zis să nu te mai bagi unde nu trebuie, dacă nu vrei să rămân cu extensiile tale în mână.
-Aoleu, Drew, i-ați sălbatica de aici. Spune Amber, apoi pleacă în bucătărie.
-O să-i d-au una de...
-Nu o să-i faci nimic, Abby. Ce se întâmplă cu tine? Ce ai cu ea? Spune Drew nervos.
-Îmi pare rău. Nu am nimic cu ea, dar nu vezi ce face?
-Gata Abby. Hai să mergem.
Eu încuviințez, apoi mergem în bucătărie și ne așezăm la masă. Tata stă în capul mesei, mama stă în fața lui, eu cu Drew ne așezăm pe o parte a mesei, iar de cealalta parte stă Amber. Mama ne sevește cu mâncarea pe care eu și Alice am pregatit-o.
-Abby, mâncarea e gustoasă. Tu și Alice chiar vă descurcați în bucătărie. Spune mama.
-Mulțumesc, mamă.
-Tu ai făcut asta, micuțo? Îmi șoptește Drew.
-Da Drew. Îi spun zâmbind, dar el nu îmi zâmbește, doar încuviințează, apoi își mută privirea în farfurie.
Nu înțeleg ce se întâmplă cu el. De când a văzut-o pe Amber, e supărat. În fine, o să vorbesc după cină cu el. După ce am terminat de mâncat, toți se retrag în camerele lor, iar eu rămân cu Drew. Încep să strâng farfuriile de pe masă și să le pun în chiuvetă. Mama s-a oferit sa mă ajute, dar am refuzat, este obosită de pe drum. Mă pun să spăl vasele, iar două mâini îmi încolăcesc talia. Mă întorc cu fața la el și îi d-au un sarut scurt pe buze.
-Îți stă minunat cu fustă. Tu te îmbraci numai în pantaloni. Spune Drew și îmi dă o șuviță de păr după ureche.
-Nu îmi place să port fuste. Mi se pare că toți se holbează la picioarele mele.
-Au la ce să se holbeze.
Nu mai spun nimic. Îmi las privirea în jos și știu că obrajii mei sunt roșii acum. El îmi apucă bărbia cu două degete și îmi ridică capul, astfel încat să îl privesc în ochi. El mă cuprinde într-un sarut, mult mai rapid decât înainte. Ne sărutăm, iar el mă apucă, din nou, de talie și mă ridică pe blatul de bucătărie. Îmi încolăcesc mâinile în jurul gâtului său, iar el îmi strânge talia cu palmele lui mari. După ce ne desprindem din sărut, din lipsă de aer, îl întreb în sfârșit ceva ce m-a macinat toată seara...
-De ce esti supărat Drew? De când ai văzut-o pe Amber, nu mai ești tu.
-Nu am nimic Abby. Nu prea mă simt bine.
-Așa dintr-o dată? Când ai venit nu erai așa, iar după ce ai văzut-o...
-Ți-am zis că nu am nimic, la naiba. De ce trebuie sa pui atâtea întrebări? Ce naiba vrei să insinuezi? Spune el pe un ton ridicat și tăios.
-Și...a trebuit să îmi strici toată seara. Mulțumesc Drew.
-Abby...
-Nu Drew. Știi care e problema? Că eu îmi fac griji pentru tine. Spun și cobor de pe blatul de bucatărie, vrând să ies din bucătărie, dar el ma apucă de braț și mă trage înapoi.
-Abby...trebuie doar să înțelegi că uneori nu e bine să pui atâtea întrebări. Te rog...să nu ne mai certăm.
-Off...Drew. Ce mă fac eu cu tine? Spun și îl i-au în brațe.
-Putem să vorbim despre ce vrei tu, doar nu mai pune atâtea întrebări.
-Atunci, dacă e fără întrebări, hai să mergem la mine în cameră. Spun, dar imediat îmi d-au o palmă mintală. Cât de proastă am putut să fiu. Nici nu vreau să îmi imaginez cât de penibil a sunat.
-Doar să...să vorbim. Continui eu bâlbâindu-mă și ascuzându-mi fața în pieptul lui Drew. El începe sa râdă.
-Am înțeles, Abby. Am înțeles.
Urcăm în cameră și ne așezăm pe pat. Nu o să doarmă aici Drew, pentru că îmi e rușine de părinții mei.
-Drew, eu o să mă duc la baie să mă schimb, așteaptă aici. Spun, iar el încuviințează.
Îmi i-au haine din dulap, apoi fug la baie să mă schimb. Mi-am luat o pereche de pantaloni scurți, albaștrii și tricoul lui Drew care ,oricum, acoperă pantalonii la cât de mare îmi vine. Ies din baie și mă duc în cameră. Când deschid ușa îl găsesc pe Drew întins în pat, cu caiețelul meu în mână. Mă trântesc lângă el, apoi mă așez în șezut. Mă uit la ce citea. E ceva ce am scris aseară, după ce el a plecat de aici: "Oare tu simți ce simt eu pentru tine? Dacă mi-aș recunoaște sentimentele, ai fugii?...". El se uită la mine și îmi spune...
-În ce roman ai găsit asta?
-Aici. Spun și îi arăt spre inimă. Nu știu ce a fost în capul meu de am făcut asta, dar pur și simplu asta am șimțit să fac.
El zâmbește și mă trage mai aproape de el. Îmi privește cu atenție ochii, fața, apoi coboară în jos. E o privire care îmi dă fiori în fiecare părticică a corpului.
-Ăsta seamană cu un tricou de al meu. Rupe el tăcerea.
-Ăăă...asta pentru că e al tău. Spun eu privind în jos și încolăcindu-mi degetele unul cu altul. Sunt atât de emoționată. Oare ce o să spună despre asta?
-Poftim? Spune el și zâmbește.
-Păi când ai dormit aici, l-ai lăsat pe scaun. Mi-a plăcut mult, așa că atunci când mi-ai cerut hainele, ți-am adus un tricou de la tatăl meu, ca să îl păstrez eu pe al tău.
El începe să râdă zgomotos, iar eu mă trântesc pe spate și îmi pun perna pe față. Doamne...oare ce crede el despre mine acum? Se face tăcere, iar apoi perna îmi e luată de pe față. Drew se apleacă spre mine și își lipește buzele de ale mele. Ne sărutăm, iar el își plasează o mână pe piciorul meu, iar pe cealaltă deasupra capului meu. Mâna i se plimbă pe piciorul meu, ceea ce îmi transmite fiori în tot corpul și mă face să tremur. El zâmbește când vede asta și continuă sărutul. Ne desprindem din sărut, iar el se așează înapoi pe pernă, iar eu fac la fel.
-De ce ai făcut asta? De ce mi-ai păstrat tricoul? Spune Drew și își întoarce privirea spre mine.
-P...pe...pentru că îmi place parfumul tău, iar tricoul mirosea frumos. Dar l-am spălat, iar acum nu mai miroase. Spun eu dezamăgită, dar emoționată în același timp.
-Micuțo, ești atât de simpatică. Spune el și mă trage cu capul pe mâna lui, apoi îmi săruta ambii obraji.
Este un moment atât de frumos. Aș vrea să opresc timpul...să rămân așa, aici, cu el pentru totdeauna. Eu mă așez cu capul pe piptul său, iar el își pune mâinile în jurul taliei mele. Timpul trece repede. Este deja ora 01:00. Eu și Drew am vorbit despre diferite romane și ne-am contrazis pe unele personaje. Nu știam că și Drew citește romane de dragoste. Măcar asta avem în comun. Am cu cine să vorbesc despre cărți, în sfârșit. Drew îmi spune că pleacă, iar el îl conduc până la ușă.
-Noapte bună, micuțo.
-Noapte bună, Drew.
Ne mai sărutăm odată, delicat și atât de drăguț. După ce ne desprindem din sărut, acesta pleacă, iar eu închid ușa. Fug în cameră și mă trântesc cu fața în perna pe care a stat Drew. Din nou parfumul lui a rămas pe perna mea. Într-un sfârșit, adorm îmbrățișând perna. Îl iubesc atât de mult.