Him & I

Capitolul 18

A doua zi

Mă trezesc foarte bine dispusă. Îmi i-au telefonul de pe noptieră și mă uit la ceas. Este ora 09:00. Am avut un somn extraordinar. Stau și mă gândesc dacă să îi trimit sau nu un mesaj lui Drew. Până la urmă îmi i-au inima în dinți și îi trimit: "Neața mofturosule. Mai e valabilă plimbarea de aseară?". După ce trimit mesajul, arunc telefonul mai departe de mine. Am niște emoții, de parcă i-aș fi spus că îmi place de el. Mi se pune un nod în gât când primesc o notificare. Oare a răspuns atât de repede? I-au telefonul tremurând și îl deschid. "Neața micuțo. Normal că este valabilă. O să vin să te i-au pe la 17:00. E mai frumos pe timp de noapte acolo unde vom merge." Când văd ultima propoziție îi răspund curioasă: "Unde mergem?", iar el normal că spune că este o surpriză. Mă enervează la culme când trebuie să aștept. Sunt foarte curioasă și nerăbdătoare.
Cobor din pat și las telefonul pe noptieră. Îmi i-au din dulap niște haine la nimereală și fug la baie să fac un dush. Cât timp fac dush mă gândesc la Drew. Oare el mă place? De ce se comportă așa? Am devenit atât de apropiați. Mă gândesc că "noi" chiar am putea funcționa. Sper asta, chiar sper ca noi să fim împreuna cândva. După ce mă trezesc din gândurile mele ies din dush, îmi înfășor un prosop în jurul corpului și unul în cap. Mă proptesc din nou în fața oglinzii. Nu am mai făcut asta de mult timp. Să stau în fața oglinzii și să mă critic singură. Acum când mă uit la mine, văd cum ochii îmi strălucesc, iar fața mea e mai luminoasă. Dragostea chiar te schimbă. După ce termin să mă holbez în oglindă, mă pun să mă îmbrac. Am ales niște haine întâmplătoare. O pereche de blugi negrii și un tricou albastru, care lasă o parte din burtă dezgolită. Ies din baie și cobor în living, unde mă întâlnesc, bineînțeles, cu mirobolanta de Amber.
-Neața piticanie nesuferită. Ce faci? Unde îți e iubitul? Nu a dormit aici?
-Ce vrei, Amber? Iubitul meu este acasă la el. De ce te interesează pe tine de el?
-N-ai idee. Spune ea mai mult în șoaptă, dar eu o aud.
-Ce n-am idee?
-Nimic, Abby. Nimic. Spune și se duce în bucătărie.
Nu bag de seamă vorbele ei. Știu sigur că e geloasă. Mă duc și eu în bucatărie și o văd pe mama cum prepară omleta mea preferată. Mi-a fost atât de dor să o găsesc în casă dimineața, să mă facă să zâmbesc, să o găsesc făcându-mi mic-dejunul meu preferat. Mi-a lipsit până și morala pe care mi-o făcea mai mereu. Așa e mama și o iubesc. Ea și tata sunt totul pentru mine. O i-au pe mama în brațe, apoi mă așez la masă. Ea îmi așează farfuria cu omleta în față, iar eu mă pun imediat și mânânc.
-La ora 17:00 vine Drew să mă ia de acasă. Ne vom plimba. Spun eu și mai i-au o bucată din omletă.
-Bine, draga mea. Spune tata.
-Ooo...Abby iese la întâlnire cu iubițelul. Spune Amber.
Fata asta e pusă pe pământ doar ca să îmi strice mie buna dispoziție. Nu cred că s-a bucurat vreodată pentru mine. Nici nu prea vorbeam, mereu se lăuda. Și înainte era râzgâiată, dar acum e din ce în ce mai rău. Mă ridic de la masă și mă duc la biblioteca din living. O să citesc ceva ca să treacă timpul mai repede. I-au romanul meu preferat "Mândrie și prejudecată", apoi mă trântesc pe canapea. Este de abia ora 11:30. Timpul trece atât de greu astăzi. După ce citesc vreo 20 de pagini, apare și Amber în living. Nici că nu se putea mai bine.
-Piticanie, eu ies cu Elisa si celelalte fete. Spune ea cu vocea aia a ei, pe care nu o mai suport, sincer.
-Așa și? De ce crezi că mă interesează?
-Vrei să vi și tu?
-De ce? Nu mai aveți de cine să râdeți? Nu mersi, poți să pleci.
Nu mai spune nimic, îmi întoarce spatele și pleacă. Auzi "Vrei să vi și tu?". Sigur, în visele tale o să vin, fandosita naibii care ești. Mă duc în camera mea pentru a o suna pe Alice. Îmi e dor de ea. Weke-endul viitor o să o chem să doarmă la mine. Aș putea să mă duc eu la ea, dar vreau să facem mișto de râzgăiata aia. De abia aștept ziua de mâine. Amber va veni pe la liceu. Oare toți băieții o leșine când o să o vadă sau or să fie scârbiți de cât de plastificată a devenit? Apropo de liceu, marți deja se face o lună de când am început liceul. Ce repede trece timpul. Marți este 15 octombrie. Asta înseamnă că mai este o lună și 2 zile până la ziua lui Drew. Oare o să fim împreună și atunci? Off...uite la ce mă gândesc eu, iar el încă se mai gândește la fata misterioasă. Ies din gândurile mele și o apelez pe Alice. Conversația noastră a fost legată de ce s-a întâmplat între mine și Drew și despre ce o să-i facem fandositei ăleia fix înainte să plece. O să facem mișto de ea până când nu o să-mi mai de-a târcoale. În loc să se comporte ca o verișoară, se comportă ca un dușman. După o conversație de 2 ore îi închid lui Alice, apoi mă pun să mai citesc câte ceva. E abia ora 15:00. Mai am timp să lenevesc. Soneria telefonului mă trezeste din somn. Ce naiba...am adormit? Mă uit repede la ceas si văd că e 17:10 minute. Drew m-a sunat de 5 ori. Probabil e în fața casei. Cobor din pat, strig pe hol că plec și fug repede afară din casă. Drew era în mașină și mă aștepta.
-Îmi pare foarte rău, Drew. M-am pus în pat și am început să citesc, nu știu când am adormit. Spun eu când intru în mașină, gâfâind pentru că am alergat.
-Ce mă fac eu cu tine? Spune el și pornește mașina.
-Unde mergem?
-Ți-am spus prin mesaj că este surpriză. Tu încă nu înțelegi termenul "surpriză".
-Urăsc când mă țineți în suspans. Sunt foarte curioasă.
-Știu Abby. Spune Drew în timp ce își plaseaza mâna pe coapsa mea. Simt că o să leșin.
-Măcar un indiciu?
-Nu, Abby. Apropo. Tu ai venit îmbracată doar în tricou? O să îți fie frig.
-M-am grăbit. Nu am apucat să îmi i-au nimic. Am ieșit din cameră, le-am strigat alor mei că plec și am fugit în mașină. Spun eu, iar el începe sa râdă.
-Vezi că pe bancheta din spate este un hanorac negru. Îl țin cu mine în caz de orice. L-am purtat și eu odată.
I-au hanoracul și îl îmbarc. Îmi este atât de mare, dar arată atât de drăguț, și ce e cel mai împortant, miroase a el.
-Îți stă mai bine decât îmi stă mie. Spune Drew și îmi strânge coapsa cu mâna lui mare.
-Mulțumesc. Spun eu și îmi acopăr fața cu mâinile. Sunt roșie ca racul. Gestul lui îmi transmite o stare ciudată în stomac, dar în același timp plăcută.
După o oră de mers, ajungem într-un loc din care puteai vedea tot cerul. Era un loc întins plin de iarbă. Chiar dacă este octombrie, iarba încă este umpic verzuie. Drew ia o pătură din mașină și o întinde pe jos, nu foarte departe de mașină. El se așează și îmi face și mie semn să mă așez. Eu rămăsesem în picioare și priveam în jur. Părea locul perfect de o tabară cu prietenii. Era atât de frumos locul ăsta. Cu toate că era simplu, mie îmi plăcea. Mă așez lângă Drew, iar acesta își încolăcește un braț în jurul taliei mele. Îmi dă un sărut pe frunte și îmi spune...
-Mi-ai spus că îți place să privești cerul, stelele. Ăsta e un loc superb din care le poți privii. Înainte veneam aici cu prietenii și familiile noastre, în vacanța de vară și stăteam câteva zile cu rulotele. Spune Drew și îmi zâmbește, eu întorcându-i gestul.
-Locul ăsta e atât de simplu, dar atât de frumos. Spun eu șocată. Mulțumesc, Drew. Nu ai uitat.
-Și mie îmi place să privesc stelele, e o ocazie bună să le privim împreună. Data trecută, când te-am dus să vedem stelele, nu a mers prea bine.
Eu chicotesc și îl strâng în brațe. Afară a început să se întunece, iar noi am avut parte de un apus splendid. Când s-a întunecat de tot, cerul este acoperit de miliarde de stele. Se vede atât de frumos. Nu pot explica. Eu și Drew arătăm cu degetele în sus la anumite stele, iar mâinile noastre se ating. Ne uităm unul la altul, apoi el mă cuprinde într-un sărut delicat. Ne desprindem din lipsă din aer, apoi ne întoarcem privirile spre cer. După vreo 5 minute, telefonul meu începe să sune. Cea care mă sună este mama. Mă ridic în picioare și îi răspund.
-Da mamă. S-a întâmplat ceva?
-Tatăl tău...Spune ea plângând.
-Tata? Ce s-a întâmplat cu tata? Spun eu și încep să plâng. Drew se ridică si se uită confuz la mine.
-Tatăl tău și Amber au făcut un accident.
Telefonul îmi cade din mână, iar urechile îmi țiuie. Tata...Amber...