Him & I

Capitolul 12

-O relație falsă? Falsă? Țipă șocată Alice.
-Mai ușor Alice. Da, o relație falsă. Îmi pare rău că ți-am ascuns asta. Însă nu știu mai multe decât tine. Nu a vrut să-mi spună de ce vrea această relație falsă. Sunt dată peste cap.
I-am povestit, printre lacrimi, lui Alice tot ce s-a întâmplat până acum. Săruturile, plimbările. Și tot ce s-a întâmplat în dimineața asta.
-Idiotul ăla...te rog nu mai plânge Abby.
-Promite-mi că nu îi spui nimic. Se va supăra pe mine și nu vreau asta. Nu înțelegi...sunt îndrăgostită de el. M-am îndrăgostit de el, Alice, m-am îndrăgostit.
Lacrimile îmi curg șiroaie. Nu mă pot oprii. Sunt îndrăgostită de el. Nu vreau pe nimeni lângă mine. Doar pe el.
-Șhhh...gata Abby. Promit. Nu îi voi spune nimic. Nu mai plânge te rog. Mă doare să te văd așa. Trebuie să pui capăt acestui joc. O să suferi mult micuțo.
-Micuțo...spun cu un zâmbet tâmp pe față...știi că așa îmi spune și Drew. Eu sunt micuța lui. Ce fată îl împiedică să se îndrăgostească. Ce are ea și nu am eu?
-Nu spune asta Abby. Liniștește-te. Hai să vorbim despre altceva. Uite...peste o săptămână vin părinții tăi.
-Da, dar o aduc și pe fandosita aia aici. Spun eu, iar Abby pufnește în râs.
-Fandosita? Este verișoara ta.
-Da...dar e prea fițoasă. O să vină aici și o să-mi de-a sfaturi despre cum să mă îmbrac și alte prostii de ale ei.
Bufnim amândouă în râs. După aceea Alice propune să ne uităm la un film. Luăm înghețată, floricele și ciocolată și ne băgăm un film de dragoste, la care plângem amândouă.

Luni

Din nou școală. Weke-endul ăsta a trecut repede. Nu m-am mai văzut cu Drew, dar am dormit în fiecare seara cu tricoul lui pe mine și cu mirosul său pe perna mea. În fața liceului ne întâlnim cu băieții care ne conduc până în fața clasei. Au trecut doua săptămâni și liceenii ăștia tot se holbează la noi ca la extratereștrii. Mai ales geloasele alea, cărora mai au puțin și le ies ochii din orbită. Eu și Alice suntem foarte invidiate.
-Cum te mai simți Abby? Zilele astea mi-ai spus că ești bine, dar după ce l-ai văzut pe Drew? Spune Alice după ce ne așezăm în bănci.
-Sunt bine Alice. Oricum nu o să mă mai comport așa în fața lui Drew. O să-i arăt că nu îmi pasă. Suntem doar prieteni, nu?
Orele trec repede. Soneria sună. Este ora mesei. Eu și Alice mergem la cantină unde ne întâlnim cu băieții, iar apoi ne așezăm la o masă. Ei și-au luat niște sandvișuri, iar eu mi-am luat o salată de fructe.
-Alice. Ce am vorbit noi? Tu tot nu mănânci? Spune Drew.
-Ba da, mânânc. Spun eu luând o bucătă de căpșună.
-Sigur...ceva mai consistent?
-Mânânc Drew. Stai liniștit.
-Vreau să mergem undeva după ore...trebuie să vorbim.
-Bine. Spun eu și înghit în sec. Asta a devenit o teroare.
Se sună de oră, iar noi mergem în clasele noastre. Chiar sunt foarte curioasă despre ce vrea Drew să vorbim. Sunt foarte atentă la ore, iar acestea trec chiar repede. Îmi strâng repede lucrurile, grăbind-o și pe Alice. Ajungem în fața liceului, îmi i-au la revedere de la Alice, ea urcă în mașina lui Case, iar eu urc în cea a lui Drew.
-Unde mă duci? Spun eu.
-Mergem să vorbim.
-Unde?
-Surpiză.
-Urăsc asta.
-Știu.
Ce conversație seacă. Drew pornește mașina și plecăm. După vreo oră jumate ajungem într-un loc din care puteai vedea cam tot orașul. Stăm în mașină și privim.
-Ce se întâmplă cu tine Abby?
-Nu se întâmplă nimic. Spun eu uitându-mă în față. Nu vreau să am vreun contact vizual cu el. Stau privind în gol. Mâinile mi-au luat-o razna.
-Uită-te la mine Abby. Te joci cu mâinile. De ce ești stresată.
-La naiba, Drew. Am zis că nu am nimic. Mă răstesc eu în timp ce îmi întorc privirea la el.
Am luat-o razna pur și simplu. Băiatul ăsta m-a făcut să o i-au razna. Nu pot să mă mai controlez. El își pune mâna peste mâinile mele.
-De ce ești așa micuțo?
-La naiba cu "micuțo" al tău. Drew vreau să terminăm odată jocul ăsta.
-Nu acum Abby. Dar în scurt timp îl vom termina. Promit.
-Bine.
-Ce se întâmplă cu tine Abby?De ce reacționezi așa?
-Scuze Drew. Sunt doar stresată din cauza școlii. Trebuie să vină și verișoara mea cea fandosită.
-Nu ar trebuii să o jignești. E verișoara ta. Spune Drew, retrăgându-și mână de pe mâinile. E cumva nervos? Poate doar mi se pare.
-Știu. Nu mai contează. Despre asta ai vrut să vorbim?
-Am vrut să aflu de ce te comporți așa și am vrut să te aduc aici ca să vedem cerul. Se vede minunat de aici.
-Deci o să stăm aici până se întunecă, ca apoi sa privim stelele?
-Da. Spune Drew zâmbind.
-Ador să privesc stelele. Spun eu zâmbindu-i.
După vreo 2 ore de stat și vorbit câteva lucruri banale, în sfârșit apare apusul. Se vede atât de frumos de aici. Nu poți descrie în cuvinte. Culoarea portocalie a cerului, se reflectă pe fețele noastre. Privesc minunată și zâmbesc. Îmi i-au privirea de la apus și îl privesc pe Drew. Acesta se uita la mine și zâmbea.
-De ce te uiți așa la mine? Sparg eu tăcerea.
-Abby. Ești atât de simpatică.
-Mulțumesc. Spun eu. Obrajii mi-au luat foc, inima mea e pe cale să sară din piept, iar stomacul mi se strânge.
-Nu ai prntru ce micuțo. Spune și îmi apucă nasul cu două degete. Ador când face asta.
Nu durează mult, iar pe cer apar stelele. Probabil momentul ăsta ar fi fost mult mai frumos dacă noi doi n-am fi fost doar prieteni. Probabil el o vede pe Cenușăreasa lui acum, nu pe mine.
-Drew...cine e Cenușăreasa ta?
-Cenușăreasa? Ce vrei să spui Abby?
-Așa am numit-o pe fata la care încă te mai gândești cu toate că te-a rănit.
-Pas Abby. Nu ar trebuii să te intereseze pe tine. Spune și văd cum maxilarul i se încordează.
-Serios? Și eu de ce sunt aici? De ce ai vrut o relație falsă Drew? De ce?
-E a doua oară când îmi pui întrebarea asta. Ți-am zis că am motivele mele. Ai fost de acord să mă ajuți. Ce s-a întâmplat acum?
-Nimic Drew. Nu s-a întâmplat absolut nimic. Mă răstesc eu apoi mă trântesc pe scaun.
Îmi întorc privirea spre cer. Nu vreau să îl mai văd în momentul ăsta. Îl aud pe Drew cum oftează și apoi își întoarce privirea spre cer.
-Pe cât de simpatică, pe atât de enervantă.
-Te rog, Drew. Nu mai vorbii cu mine.
-Abby, nu te mai înțeleg.
-Vreau acasă. Hai să mergem.
Drew oftează, pornește mașina și plecăm. De abia aștept să fac un dush fierbinte și să mă trântesc în pat. O să fie un drum de o oră jumate în tăcere și plin de tensiune. Sper să mă pot abține și să nu bufnesc în plâns. Nu mai pot suporta asta. Într-un fel mă bucur că joculețul ăsta o să se termine curând, dar în același timp nu aș vrea să se termine, nu vreau să stau departe de Drew, dar trebuie. Mă uit pe geam și îmi simt pleoapele grele. O să trag un pui de somn până acasă...