Him & I

Capitolul 6

       După ce i-am răspuns la întrebare, Drew stă și se holbează în ochii mei, iar eu în ai lui. Oare o să-și de-a seama că mint? Nu cred...Nu are cum. Contactul nostru vizual este întrerupt de chelnerița care a venit cu comanda.
       După ce pune cana de ciocolată caldă, care are si bezele, pe masă, imediat o înfașc și beau o gură mare din ea. E atât de bună. Las cana înapoi pe masă și mă uit la Drew. Acesta când mă vede pufnește în râs. Ce naiba s-a întamplat? Atât de urâtă sunt? Ce-i drept...bravo lui, a rezistat să nu râdă de mine până acum. Lăsând glumele la o parte, mă concentrez pe zâmbetul lui, pe râsul lui. Doamne...omul ăsta nu poate fi adevărat. E prea frumos să fie adevărat.
       -De ce râzi? Îl întreb în speranța că o să se oprească odată. Deja mă simt jenant.
       El nu spune nimic. Pur și simplu ia un șervețel de pe masă și se apleacă spre mine. Mă șterge la gură apoi se așează înapoi la locul său. Normal Abby că tu trebuie să bei ciocolată caldă și să te murdărești mai rău ca un copil.
       -Micuțo, ești mai rău ca un copil. Spune acesta încă chicotind.
       -Haha...dacă ai terminat de râs putem continua joculețul nostru de cunoaștere? Pentru că este rândul meu. Spun eu ironică...acesta încuviințează, iar eu îl întreb: De ce vrei această relație falsă? Cu ce te ajuta?
       -Hei, micuțo. Pui două întrebări? Trișezi cumva. Eu d-au negativ din cap, iar el continuă. Îmi pare rău pentru tine, dar o să sar peste această întrebare.
       -Cum vrei tu. Spun eu dezamăgită, luând încă o gură de ciocolată caldă.
       -Dacă ți-ai terminat ciocolata, putem pleca?
       Încuviințez, acesta plătește si ne ridicăm de la masă. Nici nu știu când au trecut 2 ore. Eu și Drew ne-am pus întrebări banale, cum ar fi: care este culoarea preferată, mâncarea preferată etc.
       -Micuțo, am ajuns. Woow...deja am ajuns. Din nou, a fost un drum tăcut. Nu îl mai înțeleg pe băiatul ăsta.
       -Drew? De ce îmi spui "micuțo"? Spun înainte să ies din mașină.
       -Pentru că ești. Spune zâmbind, eu întorcându-i gestul. Ce sec.
       Îmi i-au la revedere de la el și apoi cobor. Când deschid ușa de la casă, Drew pornește mașina și plecă. Îmi place că este atât de grijuliu și așteaptă ca eu să intru și apoi pleacă. Gata Abby. Nu îți mai face speranțe. Nici măcar nu ți-a spus de ce a vrut o relație falsă cu tine. Oare ce are el de câștigat din asta? Ajunsă în cameră mă schimb în pijamale și mă bag la somn. Mâine este o nouă zi. Gata cu zilele de weke-end, mâine este luni, merg la școală. Mă cufund cu fața în perna moale și adorm cu gândul la Drew. Băiatul ăsta mi-a întors lumea cu susul în jos.

  Dimineața

       -Abby, te iubesc. Spune Drew.
       -Și eu te iubesc, Drew. Îmi apropii buzele de ale sale iar apoi...

       Iar apoi alarma sună, trezindu-mă din minunatul meu vis. Măcar de apucam să ne sărutăm frateee. Puteai să suni și tu cu 5 secunde mai târziu. Mă trezesc somnoroasă și mofturoasă din pat și mă duc la baie. După un dush revigorant, care m-a ajutat umpic să mă trezesc, îmi fac mini-rutina și apoi fug în cameră. Îmi trag pe mine niște blugi albaștrii și un tricou simplu, alb, pe care îl bag în blugi. Îmi las părul desprins, nu am un păr extrem de lung, dar este bine că îl am drept și nu trebuie să stau să îl întrept. În picioare îmi i-au adidași albi, iar apoi plec.
       Ajunsă în fața liceului, unde mă întâlneam de obicei cu Alice, acum este Drew.
       -Abby, nu te mai comporta ca un copil te rog. Vom intra ținându-ne de mână, așa cum am vorbit ieri. Spune Drew.
       -Da, dar toată lumea o să se uite la noi de parcă n-au mai văzut niciodată un cuplu. Mie nu îmi place să fiu în centrul atenției. Dar fie...am fost de acord.
       Acesta zâmbește și mă ia de mână. Mâininile noastre sunt acum încrucișate și arată de parcă ar fi fost făcute una pentru cealaltă. Aș vrea eu să fie așa. Pașim în curtea liceului, unde Elisa și restul majoretelor ne priveau uimite. Mă uit la Drew care îmi zâmbea, ceea ce m-a făcut și pe mine să zâmbesc. Mă conduce până în fața clasei, se apleacă și îmi dă un pupic pe obraz. Eu rămân cu gura căscată. Acesta zâmbește și îmi pune mâna pe barbă închizându-mi gura. Eu roșesc, iar acesta îmi face cu ochiul și pleacă. Ce naiba s-a întâmplat adineauri? Sunt așa o idioată. Zici că am văzut o fantomă. Oare ce a crezut Drew despre mine? Mă preocupă prea mult gândul ăsta. Până la urmă să creadă ce vrea. Offf...Drew...ce îmi faci tu mie?...