Him & I

Capitolul 10

       După o oră am ajuns în sfârșit. Nu mai puteam suporta. După cum am bănuit Drew era aici. I-am spus lui Case și lui Alice să plece. Voi sta eu cu Drew. Aceștia aprobă. Cobor din mașină, iar aceștia pleacă. Încep să merg spre lac. Mă uit după Drew și în sfârșit îl zăresc. Era fix acolo unde am stat data trecută. Stătea acolo ghemuit, ca un copil. Ce ți s-a întâmplat Drew? Mă apropii ușor de el, iar acesta tresare când sunt în dreptul său.
        -Abby? Ce cauți aici? Cum m-ai găsit? Spune el.
        -Cred că ai uitat că m-ai adus aici. Spun eu zâmbind. Acesta își mută din nou privirea în jos.
        Eu îi apuc bărbia și îi ridic capul astfel încât să mă privească. Are ochii roșii, semn că a plâns. Cine te-a mai făcut să verși lacrimi de data asta, Drew?
        -Drew...ce s-a întâmplat? Mi-am făcut griji pentru tine. Acesta oftează.
        -Părinții...părinții mei divorțează Abby. Tata nu vrea să râmănă cu mama. De la un timp se ceartă mereu. Sora mea s-a mutat în alt oraș cu iubitul ei. A spus ca nu mai suportă atâtea certuri. Noi nu mai suntem o familie. Rămân uimită. Îmi d-au seama că îi este greu. Are aproape 18 ani. Nu este un copil pe care îl poți minții. El s-a obișnuit ca ambii părinți să fie alături de el.
         Nu spun nimic. Cuvintele nu își au rostul aici. Pur și simplu îl i-au în brațe. Știu că are nevoie de această îmbrățișare mai mult ca orice. Ochii mă înțeapă, iar lacrimi mi se preling pe obraji. Ce a făcut băiatul ăsta ca să sufere atât? Acum 1 an, iubita lui l-a părăsit fără să îi pese, băgând distanța ca o scuză, iar acum părinții lui divorțează. El mă strânge tare în brațe, băgându-și fața în părul meu. Stăm îmbrățișați de minute bune. Nu o să mă retrag până nu o face el. Nici nu vreau să mă gândesc cum aș fi reacționat dacă eram în locul lui. Când ne desprindem din îmbrățișare acesta îmi spune...
       -Mulțumesc Abby. Mulțumesc mult.
       -Voi fi mereu aici pentru tine Drew. Nu te voi lăsa singur. Acesta mă prinde de mână și mă trage lângă el. Mă ține în brațe și stăm în liniște privind apusul. Mă simt atât de liniștită când sunt lângă el. Oare și el simte la fel când este cu mine?
         -Hai să mergem Drew.
         -Nu vreau să mă duc acasă Abby. Nu vreau...
         -O să mergem acasă la mine. Hai să mergem. Se înserează și avem 1 oră de mers până acasă.
         Ne ridicăm, ne urcăm în mașină și plecăm. În timp ce privesc pe geam, o mână o cuprinde pe a mea. Mă uit la mâna mea care este acum împreunată cu a lui Drew. Nu e prima oară când se întâmplă asta. Numai că...e prima oara când se întâmplă fiind doar noi doi. Mă uit la Drew mirată, iar acesta zâmbește, dar fiind cu fața îndreptată spre drum. Mii de fluturi îmi invadează stomacul, iar obrajii îmi ard. Ce se întâmplă cu mine? M-am îndrăgostit?
       În timpul drumului am stat numai pe gânduri. Nu înțeleg gestul lui Drew. Adică...nu e nimeni cu noi, dar totuși m-a ținut de mână tot drumul. Pe drum am primit mesaj de la Alice, cum că ea și Case dorm la mine acasă...asta însemnând că eu și Drew trebuie să dormim în același pat, la mine în cameră. Intrăm în casă și îi spun...
        -Drew...trebuie să...să dormim amândoi în același pat. Acesta zâmbește, iar eu simt cum obrajii îmi i-au foc.
        -Bine. Spune Drew.
        Bine? Atât are de spus? Ce-i drept, el e obișnuit...doar se culca cu câte o fată aproape în fiecare seară. Mă enervez la acest gând. Urcăm în cameră, iar eu îmi i-au pijamalele și fug la baie pentru a mă schimba. După ce mă întorc în cameră îl găsesc pe Drew uitându-se prin albumul pe care îl am mereu pe noptiera de lângă pat. Mă arunc repede în pat ca să i-au albumul. Acolo se află tot felul de poze cu mine făcute de părinții mei. Drew lasă albumul pe noptieră și începe să mă gâdile. Râsul meu a a umplut camera. Când Drew se oprește din a mă gâdila, expir zgomotos. După ce respirația îmi revine la normal, îi spun...
       -Îți voi aduce un tricou și niște pantaloni de la tatăl meu.
       D-au să cobor din pat, dar acesta mă apucă de braț și mă trage aproape de el. De ce face asta mereu? Se apropie de urechea mea și imi spune...
        -Erai un bebeluș foarte frumos, să știi.
        -Și acum nu sunt? Îmi ies aceste cuvinte fără să vreau.
        -Ba da. Normal că ești, dar îmi place mai mult de Abby bebeluș...poate nu punea atâtea întrebări.
        Îi împing și îi d-au o palmă peste umăr. Acesta începe să râdă zgomotos, umplând camera. Îi ador zâmbetul. Ador tot ce ține de el. Mă ridic din pat și fug în camera părinților mei să îi aduc schimburi lui Drew. Când mă întorc în cameră îl găsesc pe Drew fără tricou. Mă opresc în ușă și mă holbez la el cu gura căscată. Mă holbez la abdomenul său, bine lucrat, fără pic de rușine.
        -Abby...te mai holbezi mult? Spune acesta, iar eu îmi d-au o palmă mintală. Cât de proastă pot să fiu?
        Mă simt atat de prost. Cum am putut să mă holbez așa? Sunt atât de rușinată încât simt că îmi i-au foc și urechile, nu doar obrajii. Îi înmânez hainele și mă arunc în pat învelindu-mă cu pătura. Drew dă să se dezbrace de pantaloni, iar eu îmi bag fața în pernă. Îl pot auzii cum râde. Îl simt cum se așeaza lângă mine, apoi îmi d-au perna jos de pe față, punând-o înapoi sub cap.
           -Noapte bună, micuțo. Spune Drew și mă sărută pe frunte.
          -Noapte bună, Drew. Spun și mă întorc cu spatele la el.
         În scurt timp simt cum un braț îmi înconjoară talia. Drew mă trage mai aproape de el, lipindu-mă de pieptul său. Mă întorc cu fața la el. Îmi dă un sărut scurt pe buze iar apoi, mă bag cu fața în pieptul său. Aș putea sta aici pentru totdeauna. Inspir încă odată parfumul său înainte să adorm. Eu și Drew suntem din ce în ce mai apropiați. Speranțele mele au început să crească. Oare Drew a început să simtă ceva pentru mine sau sunt doar un refugiu pentru el?...