Him & I

Capitolul 7

Când mă întorc spre ușa clasei, care era deschisă, pentru a intra în clasă, mă ciocnesc de Alice.
-Alice. De ce te așezi așa în fața mea? Ai înebunit? Îi spun eu nervoasă, deoarece mă lovisem.
-Scuze, dar sunt prea entuziasmată. Ce am văzut a fost atât de cute. Toată clasa se uita la tine și la Drew. Pupicul ăla a fost așa de drăguț.
-Daaa...așa a fost. Spun eu cu o urmă de regret. Deci de aia mi-a dat Drew pupicul acela. A fost doar de dragul lumii.
Se sună de pauză de masă, iar eu și Alice ne întreptăm spre cantină. În sfârșit s-a deschis, în prima săptămână a fost închisă. În fața ușilor de la cantină ne întâlnim cu Drew și Case. Alice și Case se sărută, iar Drew îmi dă un pupic pe obraz. Are niște buze așa moi și calde...doar un pupic de al lui mă înebunește. Se apropie să îmi șoptească ceva la ureche, iar eu mă desprind cu totul de realitate. Mirosul parfumul său bărbătesc îmi îmbie nările. Respirația sa caldă îmi mângâie urechea, iar glasul său mă trezește umpic la realitate.
-Micuțo, o să intrăm ținându-ne de mână, iar voi veți sta cu noi la masă. Spune acesta, iar eu nu pot scoate nici un cuvânt din cauza stării de delir pe care o am, așa că doar aprob.
Eu și Drew intrăm ținându-ne de mână, urmați de Alice și Case. Toată lumea se uită la noi de parcă nu au mai văzut niciodată în viața lor cupluri. Ne așezăm în sfârșit la masă, dar tensiunea nu scade, deoarece simt că multe priviri sunt ațintite asupra noastră și prefer să mă uit la mâinile mele care au luat-o din nou razna. O mână caldă se așează pe mâinile mele...
-Calmează-te Abby. Îmi șoptește Drew. Eu doar zâmbesc la el, acesta întorcându-mi gestul.
Toți își luă câte un hamburger, iar eu mi-am luat doar un iaurt cu fructe.
-Abby, o să te îngrași dacă mai mănânci așa mult. Spune Alice ironică.
-Nu am poftă de mâncare Alice. De fapt, nu am o stare prea bună. Mă simt atât de bine când Drew mă ține de mână sau îmi dă câte un pupic pe obraz, dar știu că asta este doar de ochii lumii. Mă simt foarte prost. Poate nu ar fi trebuit să accept asta.
-Nu înțeleg ce ai? E din cauza că urmează să vină verișoara ta, Amber?
Am și uitat de Amber. Părinții mei sunt plecați în Los Angeles, acolo unde locuiesc mătușa, unchiul și verișoara mea Amber, care are aproape 18 ani, la fel ca Drew. Au fost plecați cu munca și au mai rămas o săptămână la aceștia. Mama m-a anunțat că Amber va venii cu ei și va sta aici o săptămână. Amber s-a mutat de aici, din New York, acum 1 an, din cauza serviciilor părinților săi.
-Drew. Spune Case. Este cumva Amber care a fost cu noi în aceeași clasă? Amber cu care...vrea să continue, dar...
-Taci Case. Spune Drew sec. Ce s-a întâmplat? Care e treaba cu Amber? mă gândesc eu...
-Da, ea este. Spune Alice.
-Părinții ei au vorbit cu directorul liceului să o învoiasca 4 zile. Vine aici mâine și stă până duminică. Explic eu. Mă uit la Drew și văd că zâmbește. Ce naiba se întâmplă?
Ne ridicăm cu toții de la masă și plecăm spre clase.
Orele s-au terminat foarte repede. Eu și Alice plecăm, iar la poarta liceului suntem așteptate de către Case și Drew. Îmi i-au la revedere de la Alice, care pleacă cu Case și apoi mă întorc către Drew, care se uita insistent la mine.
-Micuțo, urcă-te în mașină, vreau să mergem într-un loc. Este surpriză. Spune acesta zâmbindu-mi. Offf...zâmbetul acela, zâmbetul acela perfect.
-Unde mergem? Întreb eu foarte curioasă.
-Am spus aproximativ acum 2 minute că este surpriză. Eu oftez. Acum nu te mai comporta ca un copil și hai să mergem. Adaugă el. Aprob, ne urcăm în mașină și am plecat.
După 1 oră, ajungem la un lac. Era atât de frumos. Razele soarelui erau atât de călduroase. M-am descălțat repede de adidași mei negri, mi-am ridicat blugii puțin mai sus și am intrat cu picioarele în apă. Era limpede și caldă. Peisajul este unul simplu, dar pentru mine este perfect. Mereu mi-a plăcut simplitatea. Este un loc foarte liniștit, foarte plăcut. Drew așează pe iarba verde o pătură. Nici n-am observat când a adus acea pătură din mașină.
-Micuțo. Vino aici. Spune Drew în timp ce se așează pe pătură, iar eu fug repede lângă el. Acesta îmi zâmbește.
-De unde ști locul acesta? De când îl ști? Îl înttreb eu.
-Fix acum 1 an l-am găsit. Avusesem cea mai nasoală zi. Am mers cu mașina la întâmplare și am dat de locul acesta.
Mă uit atentă la Drew. Nu mă interesează ce crede despre mine in momentul ăsta. Poate să mă creadă și obsedată. Vreau să îl privesc mai atent. El își întoarce privirea spre mine, iar în acest moment ne uităm unul în ochii celuilalt. Oare ce sau cine ia provocat lui Drew cea mai nasolă zi?
Timpul trece, iar eu și Drew stăm pe pătură și ne punem întrebări banale...până când Drew mă întreabă...
-Micuțo. Tu ai avut vreun iubit până acum? Știu că pare prostesc, majoritatea fetelor de vârsta ta poate au avut o grămadă. Dar sunt curios.
-Nu, nu am avut. Îi spun uitându-mă în ochii lui. Nu am avut niciun iubit și nu am avut nici primul sărut.
Acesta se uită foarte atent la mine. Ne apropiem din ce în ce mai mult. Oare ce se va întâmpla? Nu apuc să mă mai gândesc la ceva, că buzele sale sunt presate pe buzele mele. Ce naiba ar trebuii să fac? Îmi închid ochii și mă las condusă de el. Cred că sărut foarte stângaci, dar nu am de gând să mă retrag. Buzele sale sunt atât de moi și calde. Ne sărutăm și simt un gust de mentă combinat oarecum cu o tentă de vanile. A trecut ceva timp de când ne sărutăm...și nu știu de ce face asta, știu sigur că el nu are sentimente pentru mine. După ce ne desprindem din sărut, eu îmi mut privirea în jos, pentru a evita contactul vizual cu Drew. Tocmai am avut primul meu sarut. A fost perfect. Cu Drew pe parginea lacului și apusul pe fundal.
-Îmi pare rău, Abby. Nu știu ce m-a apucat. Spune acesta, rupând tăcerea.
-Stai liniștit. Nu face nimic. Spun eu simțindu-mă în continuare jenant.
Mă întind pe pătură și privesc apusul...nici nu știu când eu trecut orele atât de repede. Timpul parcă zboară când sunt cu Drew. Acesta se întinde lângă mine și închide ochii. Încep să-i analizez chipul mai mult ca niciodată. Privirea îmi coboară la buzele sale, care îmi aduc aminte de sărutul minunat de mai devreme. Acea aromă de mentă și vanilie încă se simte pe limba mea. Acesta deschide ochii iar eu îi închid pe ai mei.
-Hai să mergem. Spune acesta și se ridică, dar eu îl prind de mână și îi spun...
-Drew...vreau să te întreb ceva. Acesta încuviințează și se așează din nou pe pătură. Acum 1 an...cine sau ce ți-a creat cea mai nasoală zi? Continui eu...